duminică, 20 februarie 2011

Ză best, ză One, Ză BLOG!...

   Azi, blogul meu preferat împlinește un an. L-am descoperit prin toamnă și m-am îndrăgostit de el, definitiv și irevocabil... E locul cald și însorit unde mă refugiez ori de câte ori simt nevoia de liniște, de frumos, de acțiune, de ironie inteligentă, de gânduri nespuse, de bucurii transpuse în cuvinte, de porții copioase de râs și da, de chestii sadice, caustice, ciudate care mă amuză teribil și care mă încurajează, în ideea că mai sunt și alții care au pitici defecți...
   Așa cum am scris și într-un comentariu pe care l-am plasat azi pe preaminunatul blog, e fain să știu că am un loc unde mă pot refugia atunci când sunt down, sau când sunt veselă, când simt că nu mai pot duce sau când zbor fericită printre norișori roz...un loc unde știu că, orice aș citi, o să-mi placă...un loc în care mă simt "acasă" și unde, în sfârșit, ciudat e de bine! Clar, pentru mine e ză Blog! :)
   Despre proprietara blogului (am vrut să zic "mămica" blogului da' am renunțat repede la idee, prietenii știu de ce...)...aș putea să scriu până mâine și numai chestii de bine, evident! O să zic numai două vorbe, că nu se poate fără...). E o persoană pe cinste, deșteaptă rău, care gândește non-stop (am o vagă bănuială ca face asta și prin somn), cu un simț al umorului desăvârșit (mă rog, cel puțin pentru mine), idealistă, uneori visătoare, foarte umană :P și o să mă opresc aici, cine vrea mai mult, a se studia blogul...
   La mulți ani și la mai mare, Cami!!! Și...Mulțumesc!...:)
   >:D<

duminică, 13 februarie 2011

Berbeci versus vărsători...

   Mă plângeam mai demult de o zodie care, de-a lungul timpului, m-a făcut să ajung sus de tot, pe norișori roz și, după o perioadă, aproape fară excepție, m-a trântit de acolo în cele mai nasoale și neașteptate moduri... E vorba despre vărsători, desigur... Am tot încercat să evit subiectul...până azi, când tre' să-mi iau inima-n dinți și să fac o scurtă retrospectivă ușor antipatică...

   Nu știu de ce, dar se pare ca am lipici la membrii zodiei sus numite... Ne cunoaștem, ne placem reciproc, ajungem prieteni- prieteni buni, nu amici - și, la un moment dat, trosc, mă trezesc cu o ghiulea în moalele capului, cu o lovitură centrată-n barbă, cu una-n freză, cu două sub centură...mă rog, ați înțeles ce vreau să zic... Berbecii și vărsătorii au câteva chestii în comun. "Modestia", încăpățânarea, ambiția... Sunt persoane pe care poți să te bazezi. Au o imaginație debordantă și, da, sunt inteligenți! Dacă-i calci pe coadă, ți-o iei într-un mod atât de rapid și de pitoresc, că nu știi ce te-a lovit și din ce parte... Dar de obicei le trece repede, asta dacă le trece... Dacă nu le trece, ghinion, ești șters de pe listă, înainte să te dezmeticești, definitiv și irevocabil... Dacă nu le convine ceva, sau dacă ei consideră că tre' să le afli părerea, ți-o spun, verde-n față, de te lasă năuc. La faza asta e ceva ciudat: în raport cu alte zodii, ies șifonați doar ceilalți, dar dacă se petrece între un vărsător și un berbec, atunci e crunt... Nu spun decât ceea ce gândesc cu adevărat și nu-i laudă pe alții decât dacă au motiv (ei în schimb se laudă tot timpul, hihi...) Nu-s tocmai normali, bineînțeles asta fiind de bine, pentru că normal= plictisitor. Sunt căpoși și nu reușești să-i scoți din ale lor sau să-i convingi de contrariul a ceea gândesc ei nici cu executorul judecătoresc, nici cu poliția călare, nici cu bătăi din gene, nici cu răcnete disperate. Dacă totuși n-au avut dreptate, ceea ce se întâmplă foarte rar, or să constate singuri asta după ce se dau singurei cu capul de tavan... Dacă ajungi să le fii prieten, dacă ajung să țină la tine, poți să te bazezi pe ei pentru orice, clar ar face orice pentru tine... Dar, dacă-i calci pe bătături mai mult decât se cuvine, sau de prea multe ori, ești trecut în dizgratie fără preaviz. Și mai sunt, dar astea-s cele mai importante.

   Acestea fiind lămurite, o să trec la o scurtă descriere a vărsătorilor care-mi populează existența...
   Capul listei, credeam că e ză one...n-a fost. E singurul care a rămas în trecut. Cu bune, cu rele, a rămas undeva încremenit în timp, ca într-un fel de poveste...una care mă bântuie din când în când și-mi râde în nas... Dar, de curând, am început și eu să fac același lucru, până o să devină tot mai mică și n-o să mai aibă forță să călătorească prin timp. Și-o să rămână undeva departe și-o să fie din ce în ce mai puțin importantă.

   Restul vărsătorilor din viața mea sunt de sex feminin. Crimă și pedeapsă, frate... Invariabil se petrece cam așa. Ne iubim reciproc, mare prietenie, mare. Au probleme, umărul meu e mereu disponibil și mereu gata să preia din greutăți sau măcar să se aleagă cu o boceală pe cinste. Am probleme, probabil ar face același lucru, doar ca eu nu dau nimic din mine și nu plâng, deci e mai simplu. Avem bucurii? Atunci să te ții, se umple camera de norișori roz, de parfum de floricele pe câmpii și de fluturași... Toate bune și frumoase și, deodată, când e mai bine, mai liniște și mai însorit, zbang, torpila vărsător via berbec... Fără explicații, fără motiv, fără milă... După care, clar îmi trebuie o perioadă mai scurtă sau mai lungă de refacere... Și, indiferent de durată, cam doare... Iar la un moment dat, tadaaammm...apare vărsătorul în cauză și se poartă ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Doar ca s-a întâmplat... În categoria asta ar intra două persoane. Îmi pare rău dar, chiar dacă mă port ca întotdeauna, nimic nu mai este ca înainte...

   Lista o să se încheie cu o reprezentantă a zodiei care-i cel mai cel vărsător pe care l-am cunoscut... Pare persoana perfectă care ar putea să-mi schimbe părerea pe care o am despre preaminunata zodie... Mă bucur că ți-am atras atenția și că am avut onoarea să fiu băgată în seamă... Punctul zero...am ceva dubii ca l-am depașit, dar asta e deja altă poveste.. Nu, acum pe bune... Îți mulțumesc că ai intrat în viața mea și că te-ai decis să rămâi, chiar și așa, în felul tău... Și-ți mulțumesc ca încerci să fii cât de friend poți tu să fii... Și pentru zâmbețelul cu care m-ai obișnuit și pe care mi-l trimiți, cu încăpățânare, ori de câte ori ne "vedem". Dacă ar fi să parafrazez ce ai scris tu într-o postare  aș spune că ești o poveste... Una frumoasă, care aș vrea să fie fără sfârșit... Și pentru că-i ziua ta azi și de o săptămână te tot stresez cu "La mulți ani", o să încerc să-ți spun altceva. Să ai inspirație ca să-ți iasă ceea ce faci din ce în ce mai bine (dacă asta e posibil, pentru că deja e la cote maxime...), să ai parte de dragoste ( în special de la știi tu cine...), de bucurii MULTE, de chestii mărunte dar "pufoase", de "cozonăcei", de cât mai multe priviri sincere de-ale lui Max, de glume, de hai... Și soarele tău interior să rămână mereu așa de puternic ca acum... Și o să-ți dedic și o melodie, una care mă obsedează de când am descoperit-o...la tine... Deja am primit nenumărate cereri de la mp3 și de la laptop să o scot de pe repeat... Știu că nu-i normală, că nu-i potrivită pentru o zi de naștere, ba că e chiar ciudată dar îmi place mult... Normal e anost... Ciudat e mereu de bine, nu?... Berbecul din mine știe că vărsătorul din tine e de acord...
      ...
    'Cause that's the fool I am
    And that's the rule you bend...:)
Enjoy!




If someday something will change, please, let me know... :)