De ascultat... (9)

   Vreau acasă. Vreau să uit de toate problemele care se încăpățânează să rămână nerezolvate. Și vreau să fie bine...
   M-am pierdut... Mi-e teamă... Și-am obosit...:)
   Dar, de câte ori ascult asta, e mai bine... Mă gândesc la tine și e mai bine...:)

   If I could just see you
   Everything would be alright...
   If I'd see you
   This darkness would turn to light...

De Florii, cu drag...

   Pâna acu' ceva timp, nu aveam pe nimeni cu nume de floare, să zic și io un "La mulți ani" acolo, de Florii... No, treaba s-a schimbat prin toamnă și m-am ales cu una bucată floricică, mică, scumpică, frumușică și alte epitete de bine, cu "ică"-n coadă, desigur... Da' ce spun eu aici...am cea mai cea floare ever! Ouch, pardon, floricică, ever...
   Deși unii sigur o văd ca pe ceva gen plantă carnivoră, care mușcă tot ce prinde și nu-i convine, care dă cu tine de pereți, dacă o meriți, pân' te face tapet, pentru mine e ăăă, cum să zic eu, minunată, fantastică, așa ca cea din "Jack și vrejul de fasole" de exemplu. Acu' sper să nu mă înțeleagă greșit, n-am vrut să-i zic că-i o fasole. Departe de mine gândul ăsta infam și de-a dreptul nerușinat... E mai degrabă o floare de colț, rară și delicată, pufoasă și perfectă, distinsă și mereu cu fruntea sus, indiferent de vreme sau de vremuri, indiferent de cât de tare bate vântul peste ea, mereu în picioare, mereu dreaptă, mereu învingătoare, mereu ea... A din poză e o margaretă, e singura pe care am găsit-o-n inventar, din păcate n-am avut încă plăcerea să pozez o floare de colț. Și nu, n-o cheamă Margareta... Da', paranteză. De ce se numește floare de colț? A fost obraznică și a pus-o mama ei să stea la colț? Sau e din cauză că dă mereu din colț în colț? Hmmm, o avea colți? Nu, că am văzut eu poze și parcă nu se vedea nici un fragment de proteză ieșind din ea... O fi din cauză că răsare pe colțul muntelui... Da' nici munte cu colți n-am văzut până acum. Munții au vârf. Și în cazul ăsta ar trebui să se numească floare de varf... Complicat... Dar să revin că deja am luat-o rara...
   Și floarea asta, adică floricica am vrut sa zic, e unică, simpatică, amuzantă- maxim, dășteaptă, cu nenumărați pitici, adică pitici care au grijă de ea, să crească mare și frumoasă... Deja simt ațintite asupra mea priviri pline de invidie... Nope, nu vă faceți speranțe deșarte, iz my friend, n-o împrumut! Mai ales că, înainte să pocnească fierea-n voi, citiți mai sus fraza cu plăntuța carnivoră, alea, alea... Pe bune că nu-i chiar ficțiune...
   Mai zic doar că mă bucur că te-am întâlnit, citit, descoperit, cunoscut, câștigat, păstrat. Thanks! Știi tu pentru ce... Dacă nu știi, bate-ți creierii cu mixerul și află...  A... Și: La mulți ani!!!>:D<

   P.S. Sunt cu capu', știu... Ce, tu nu ești?