Cu tusea la veterinar

Și se făcea că iar mi-a făcut copilu' otită... Copilu' cel mare, adică Annabella, cățelul... Cel mic, motano-veverițo-ratonul e bine merci, zburdă peste tot, se suie peste tot, se joacă cu orice și face doar prostii... Și e tristă, nu are chef de nica, doarme și vrea în brațe. Așa că, ieri am zburat la medicul ei "de familie", după mine singurul veterinar adevărat din oraș. I-am zis că vreau ce-i mai bun, ca să-i treacă odată și să n-o mai văd chinuindu-se. N-avea nimic șmecher, așa că a pus mâna pe telefon și a comandat la nush ce depozit "tot ce aveți mai bun pentru otită". Buuun... Mi-a zis să revin a doua zi, adică azi, să iau tratamentul.

În tot timpul ăsta, el vorbea și-mi explica, eu tușeam. Da' tuse, mamă...din aia serioasă, în cascade, cu poticneli, cu sunete ciudate gen vibrații de esofag în do major, pe mai multe voci, cu tremolo și ochi ieșiți ca la melc. Chestii din astea... Tuse adevărată, ce mai... Când ies eu din cabinet, zic "la revedere, revin mâine" și dau să închid ușa. Se uită doctorul la mine și-mi zice zâmbind: cu cățelu' am rezolvat-o, cu tusea ce facem? Eu mă uit. El se uită. Eu zâmbesc. El zâmbește. Și-mi zice să iau sirop cu substanța cutare, că-mi trece-n câteva zile. Că a răcit el tare când era prin alte țări și i-au dat de la farmacie zeamă din aia și în 2 zile era ca nou.

La prima farmacie m-am oprit! Că, în ultimul timp, am încercat tot ce mișcă în domeniu și nimic. Am luat toate remediile la rând... Îmi trece, nu zic nu, da' peste ceva timp mă ia din nou cu cohăieli și grohăieli... Până acum am dat pe gât 4 doze din siropul minune și-s mai bine. Pe bune că da! Se pare că funcționează! Uraaa... Am fost la veterinar și m-a făcut bine!!! Câți dintre voi se mai poate lăuda cu asta? Eh? Eh? :D

Crăciunul cu povești

Aud peste tot de magia Crăciunului. Adică, e Crăciun, zbang, musai zilele alea tre' să fie magice. Indiferent de situație. Totul strălucește, toți devin brusc mai buni, toate-s cele mai cele, ai chef, n-ai chef tre' să faci cadouri la toată lumea, să zâmbești și să faci doar fapte minunate... Pe bune? Nu mă-nnebuni... Așa, pur și simplu...

De câțiva ani încoace, Crăciunul a fost doar o zi ca oricare alta. N-am mai făcut brad, nici mâncare specială, nici turte, am stat acasă și mi-am făcut de treabă, ca de obicei. Am făcut cadouri tuturor dar am primit doar câteva, nu m-a deranjat însă, clar e mai funny să dăruiesc decât să primesc. Moșu' m-a tratat cu spatele și s-a făcut că n-aude ce i-am cerut... Din astea... Și, evident, mă gândeam că și anul ăsta va fi la fel... Dar nu... Mai crede cineva în povești cu zâne mov, spiriduși veseli și prințese delicate cu aripi roșii? În seri magice, cu pisici negre, cu căței agitați, sau cu țestoase care merg prin somn? Dacă nu, să vă povestesc eu!

Se stă câteva zile și se construiesc cadouri faine. Cele mai! Se așează frumos în punguțe albastre cu steluțe. Se merge la cumpărături pe post de elfu' moșului. Se prestează cel mai bun tort din lume. Se primesc invitații perfecte, în locuri unde te simți ca acasă. Se ajunge acolo, și... Cel mai fain e să culegi zâmbete, atunci când dai cadourile. De toate felurile: mai timide sau mai largi, mai strălucitoare, fâstâcite, uimite, "tâmpe" dar adorabile, copilărești sau mature...

Fain e și când primești tu ceva. Cam e, de ce să nu recunosc... Când te uiți la pachet preț de câteva secunde, încercând să ghicești ce-i înăuntru. Când rupi hârtia și descoperi cele mai șmechere lucruri ever și toate-s ale tale! Mâță care păzește creioane și pensule; portocală, brioșă și, tannaaam, ou kinder; leac cu miros mov, pentru insomnii; ceva pictat manual care așteaptă biluțe colorate ca să se înveselească; cutiuță de culoarea cerului, cu destinație precisă; poze adevărate, pe hârtie, care se vor a fi răsfoite mereu, păstrate într-un castel păzit de un ursuleț și dăruite cu un bilețel cu o dedicație pufoasă; inimioară cu papion și...cel mai genial tricou, pentru primul meu Crăciun tematic, de la cel mai adevărat "Moș", cumpărat de cel mai adevărat spiriduș - ajutor de "Moș"... Hug-uri reale și pe net atunci când ai nevoie, discuții nocturne, serioase, despre gărgărițe și un ciufulit virtual care să-mi alunge tristețea.

Cele mai tari cadouri. Cel mai frumos Crăciun. Cei mai faini prieteni. Da, anul ăsta am avut un Crăciun magic! Dar nu pentru că așa zice la teveu, pentru că trebuie, sau pentru că s-a pogorât asupra noastră duhul sfânt și așa ne-a pălit pe toți bunătatea... Nu... Pentru că așa se întâmplă atunci când ai cei mai buni prieteni din lume! :) Care sunt așa tot timpul, tot anul, zi de zi, nu doar câteva zile pe an... Și da, puteți fi geloși tare de tot. Pentru că-s cea mai norocoasă ființă din lume, de pe planetă, din univers că i-am descoperit (eu pe ei sau ei pe mine...), pentru că-s ai mei și pentru că nu mai există alții ca ei! Punct! Cu P mare!

>:D<

Scrisoare muzicală

Anul ăsta nu i-am mai scris Moșului... Pentru că anul trecut a fost o acțiune absolut inutilă. Zgomot de taste... Nu s-a întâmplat nimic. Și apoi, ce i-am scris anul trecut e încă valabil... Așa că, dacă ai terminat deja de împărțit cadouri la mucoși, poate arunci un ochi la scrisoarea aia... Și, cum de acum până în decembrie viitor o să șomezi cu talent, ai putea să încerci să prestezi ce te-am rugat eu pe acolo.

Mda. Știu că e degeaba... Așa că, trimit cuvintele la culcare că-i târziu și las notele să vorbească pentru mine. Să-ți vorbească...
Mi-e dor de tine. Dor... Gândurile, cuvintele, sentimentele - dor... Dor-esc. Te... M-am săturat să-mi populezi doar gândurile, și telefonul, și visele, și ființa... M-am săturat să încep totul cu "dacă"... Te vreau. Sau mă vreau înapoi. Acum! Dacă nu, întoarce-te-n lumea ta... Și lasă-mă să te uit... Dor... Și e doar vina mea, știu.

Tot ce vreau de Crăciun ești tu. Pentru totdeauna...


Mariah Carey - All I Want For Christmas Is You

Majorat "italian"...

George a primit bonus, de la compania unde lucrează, două bilete de avion cu destinația Milano, pentru el și baiatul lui care a împlinit 18 ani. În trenul care i-a transportat dinspre aeroport către centrul orașului, cei doi au găsit o geantă plină cu bani. După ce au coborât în gară, au hotărât, de comun acord, să caute un polițist căruia să-i explice cum stă treaba: că ședeau ei liniștiți în tren, iar lângă ei ședea și mai liniștit ditamai gentoiul fără stăpân, dar ticsit cu "cărămizi" de euro, de toate culorile și dimensiunile.

Se uită ei în dreapta, aruncă o privire-n stânga, câteva-n față, vreo două-n spate, doar-doar or vedea vreo uniformă, ceva. Da' nica... În gară, cât vedeai cu ochii, numa' turiști. Zgomotoși, colorați, bine dispuși, care-și târau cu talent (sau nu...) bagajele după ei. George și cu fiu-su, Radu, se uită unul la celălalt, se încruntă, se uită apoi la geanta găsită și-i zic, nervoși, câteva "de bine" că na, uite cum niște nenorociți de bani le strică lor bunătate de concediu. Și, evident, nu l-au uitat nici pe tembelul care i-a lasat în tren. I-au umplut și lui frigiderul, că de, românu-i darnic și inventiv, când e supărat, le zice bine... Au luat tăgârța de jos, boscorodind că și așa aveau destul bagaj de cărat, și au plecat spre postul de poliție al gării.

Dar, după doar câțiva pași, se trezesc flancați de niște tipi care parcă erau ieșiți din "La Piovra": costume negre, ochelari șmecheri, unul avea tatuat un păianjen pe gât, geluiți, aranjați, frumușei și...cât se poate de "foarte" mafioți... Le-au arătat celor doi pistoalele de sub haine și i-au avertizat că, dacă vor să trăiască, ar face bine să-i urmeze. În liniște... George se îngălbeni brusc și-și puse rapid fața de: "stai așa, că fac infarct", iar Radu...ăsta rânjea tâmp, repetând ca o moară stricată că, o dată-n viață face și el 18 ani și fix în ziua aia s-au gândit niște tâmpiți să-l răpească... Măcar nu era așa speriat ca taică-su. Așa că, atunci când au trecut prin dreptul unei stații de taxiuri, Radu l-a înșfăcat pe ta-su de braț, a deschis ușa celei mai apropiate mașini, l-a împins înăuntru și a intrat și el, urlând cât îl ținea gura la șofer să pornească. Ăsta părea înțepenit de frică, da' când a văzut că mafioții își scot pistoalele, a călcat pedala de ziceai că vrea să facă gaură-n mașină și tuleo nene...

Taxiul depășea-n viteză totul pe șosea, da' mașina neagră cu geamuri fumurii a mafioților era-n fundu' lor, parcă prinsă de ei cu un cablu invizibil... Și, curbă la dreapta, curbă la stânga, viteză-viteză, polițai pe șosea nema, mafioții nu se lăsau, George înjura pe geamul deschis, ca să-l audă ăia din spate, ce mai, filmele-s minciună pe lângă ce făceau ăia pe acolo... Asta până Radu a avut o idee măreață. De fapt, măreață e puțin spus, era The Idea... Traista cu parale era încă la el, nu-i dăduse drumul din mână. El a găsit-o, el voia s-o predea la poliție. Dar, ăsta era caz de forță mai mult decât majoră, deci s-a gândit să lase naibii la o parte cinstea... Așa că desface el geanta cu euroi și începe să arunce bani pe geamul din dreapta, pe ăla unde zbiera ta-su, prin trapă, peste tot. Și, la urmă a dat drumu' și la geantă pe geam! Și, măi, se pare că asta i-a convins pe mafioți să abandoneze urmărirea, nu de alta, da' devenise cam complicat. Toate mașinile din trafic opriseră care pe unde era, iar oamenii din ele începuseră să adune banii de pe jos... Și mai zic de români că-s așa și pe dincolo...

Liberi ca pasărea cerului, cei doi compatrioți ghinioniști i-au spus taximetristului să-i ducă la hotelul unde aveau rezervare. Dar nu direct, ci să mai ocolească puțin, pe străduțe lăturalnice, nu cumva să se trezească iar cu mașina neagră în spate... Dar nu, nici urmă de ei, era liniște și pace. Ajung ei la hotel, merg la recepție, iau cheia de la cameră și, când dau să se urce-n lift, apar de după un colț, dap, exact, mafioții... Să fugă? N-aveau cum și nici unde. Și-apoi erau obosiți. George nici măcar infarct nu mai era în stare să facă, Radu se resemnase că ziua în care a devenit și el major i-a fost compromisă total, definitiv și irevocabil, au rămas deci pe loc și, fie ce-o fi...

Duc ambii mafioți mâna la buzunare și scot de acolo, normal, pistoalele. Unele mari, mari, strălucitoare și...apasă pe trăgaci concomitent. Din pistoale ies două stegulețe pe care scria: Siete su "Scherzi a parte"! O emisiune de farse... Explicația? Șeful lui George cunoștea pe realizatorul emisiunii respective și a vrut să-i aranjeze un altfel de majorat lui Radu... Toți din holul hotelului au început să aplaude și i-au dus pe cei doi, care nu se dezmeticiseră încă de tot, într-o sală special amenajată, plină de prăjituri, tort, băutură și alte alea, unde Radu și-a serbat ziua până dimineață, împreună cu cei mai buni prieteni, care fuseseră aduși special din România, de cei de la emisiune. Au ocupat juma' din avionul de la Tarom cu care au venit...

Până la urmă a fost frumos și totul s-a terminat cu bine. Radu a avut cel mai șmecher majorat posibil, a primit o mulțime de cadouri și, clar, la întoarcere a avut multe, multe de povestit...

Postare scrisă pentru concurs.

De ascultat... (28)

And I don't know how I can do without, I just need you now.


Need you now - Lady Antebellum

And I wonder if I ever cross your mind.
For me it happens all the time...

Enjoy! :)