Cu tusea la veterinar

Și se făcea că iar mi-a făcut copilu' otită... Copilu' cel mare, adică Annabella, cățelul... Cel mic, motano-veverițo-ratonul e bine merci, zburdă peste tot, se suie peste tot, se joacă cu orice și face doar prostii... Și e tristă, nu are chef de nica, doarme și vrea în brațe. Așa că, ieri am zburat la medicul ei "de familie", după mine singurul veterinar adevărat din oraș. I-am zis că vreau ce-i mai bun, ca să-i treacă odată și să n-o mai văd chinuindu-se. N-avea nimic șmecher, așa că a pus mâna pe telefon și a comandat la nush ce depozit "tot ce aveți mai bun pentru otită". Buuun... Mi-a zis să revin a doua zi, adică azi, să iau tratamentul.

În tot timpul ăsta, el vorbea și-mi explica, eu tușeam. Da' tuse, mamă...din aia serioasă, în cascade, cu poticneli, cu sunete ciudate gen vibrații de esofag în do major, pe mai multe voci, cu tremolo și ochi ieșiți ca la melc. Chestii din astea... Tuse adevărată, ce mai... Când ies eu din cabinet, zic "la revedere, revin mâine" și dau să închid ușa. Se uită doctorul la mine și-mi zice zâmbind: cu cățelu' am rezolvat-o, cu tusea ce facem? Eu mă uit. El se uită. Eu zâmbesc. El zâmbește. Și-mi zice să iau sirop cu substanța cutare, că-mi trece-n câteva zile. Că a răcit el tare când era prin alte țări și i-au dat de la farmacie zeamă din aia și în 2 zile era ca nou.

La prima farmacie m-am oprit! Că, în ultimul timp, am încercat tot ce mișcă în domeniu și nimic. Am luat toate remediile la rând... Îmi trece, nu zic nu, da' peste ceva timp mă ia din nou cu cohăieli și grohăieli... Până acum am dat pe gât 4 doze din siropul minune și-s mai bine. Pe bune că da! Se pare că funcționează! Uraaa... Am fost la veterinar și m-a făcut bine!!! Câți dintre voi se mai poate lăuda cu asta? Eh? Eh? :D