luni, 20 februarie 2012

Mulți înainte!


Citesc vreo câteva bloguri zilnic. Pentru că-mi plac. Pentru că mă fac să mă simt bine sau zen. Pentru că știu că orice postare de acolo e funny, sau pufi, sau genială, sau o să mă pocnească fix în neuron ori în suflet. Pentru că persoanele alea chiar scriu și o fac bine! Iar 2 dintre ele sunt "de vină" că am blog și că scriu pe el. Dar nu despre mine e vorba azi.

E vorba de un blog dintre cele pe care le ador de-a dreptul. Unul pe care cred că stau mai mult ca pe al meu. Și care azi împlinește 2 ani. Asta-i amuzant...că am ținut minte data... Pentru că am uitat cu succes când al meu a împlinit un an, deși m-am ținut să scriu ceva cu ocazia aia...

Mai știi că ți-am descoperit blogul întâmplător, dar că nu m-am pus să-l citesc până nu te-am întrebat dacă pot s-o fac? Funny... Acum vreun an și ceva cred. Un an în care am citit tot, unele postări de mai multe ori. An în care, la o anumită oră, dau refresh pentru că știu că o să-mi găsesc acolo postarea zilnică... Iar dacă n-o găsesc, aia da tragedie națională, stare de urgență și preluarea controlului de către telefonul mobil... Un an în care am știut că, oricât de nașpa mi-ar fi, am minutele mele magice in my safe zone. Și un zâmbet parcă pregătit special pentru mine care mă așteaptă cuminte să-l descopăr.

Și luna aia în care am fost nevoită să stau la București, din care 2 săptămâni fără net? Groaznic! Îmi venea să te sun să-mi citești zilnic postările prin telefon... Și când am venit acasă mi-am luat telefon șmecher cu net! Să nu mai existe piedici între mine și blogul tău. Pe care îl iubesc și-l prețuiesc maxim... Dar pe care, de data asta, n-o să mă mai pun să-l laud. Că nu mai am ce spune nou, ți-am zis deja tot...

Vreau doar să-ți doresc maldăre întregi de inspirație, turme de retardați despre care să scrii, chestii cât mai faine care să se transforme-n amintiri și pe care să le povestești când o să fii în baston, peste 100 de ani, cititori cât mai deștepți, întâmplări frumoase și cât mai puține postări din alea geniale (you know what I mean...). Și vreau să-ți dau un sfat. Scrie mare în fruntea blogului: atenție, dă dependență! Nu de alta, da' n-aș vrea să aud că te-a dat vreunul în judecată că nu poate să se oprească din citit...

P.S. >:D<

4 comentarii:

  1. Draga mea, tu insati dai dependenta! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cred că e cel mai fain lucru care mi-a fost spus de când am început să mă joc cu gândurile și cu vorbele pe blog...:)
      asta, "ar trebui să mai scrii" și "da, mey, sigur c-o să te descurci"...:)

      săru'mâna :)
      >:D<

      Ștergere