3...2...1...

Mai e doar o jumătate de oră și gata! Cum gata ce?!?... Vine primăvara! Vine martie! Luna mea! Oameni de martie... Sună frumos asta, nu? O prietenă mi-a spus-o odată...peștii și berbecii sunt oameni de martie. Cu noi începe primăvara! Ar trebui ca și anul să înceapă acum, nu în ianuarie. Primăvara se nasc verdele și celelalte culori, se coc apoi vara, toamna pălesc și iarna mor sub prea mult alb. Și cenușiu, și negru... Mor doar puțin, până în primăvara următoare...

Anul meu începe în martie.

 În postarea asta încă mai am stare de iarnă, de frig, de gol, de teamă, de gri, de vânt, de doar eu... Dar de mâine asta o să se schimbe. O să încep să mă uit prin grădini după colțuri verzi de viitoare flori, printre nori după V-uri de păsări, prin cenușiul rece din jur după o bucățică de soare, în mine o să caut curcubeul pe care l-am furat atunci din privirea ta și o să aștept zâmbetul ăla care o să mă învețe din nou să zbor.

 Acum aș vrea să mă culc. Aș vrea să adorm iarna și să mă trezesc în martie...

 

Scrisoare

Dragă blogule,

Știu că probabil te simți părăsit, nu prea te-am mai băgat în seamă în ultimul timp... Dar vreau să-ți zic că e doar ceva temporar. Sper... Și să știi că eu te iubesc oricum, chiar dacă nu dau nici un semn cu zilele. În tot timpul ăsta m-am gândit mereu la tine și ți-am scris o mulțime de postări...în gând. Erau frumoase, câteva vesele, una cu pisici pictate, vreo 3 nervoase tare, una despre proști, facebook, mașini, despre motanul meu care linge pungi, una despre magie și dragoni... Vezi, m-am gândit mult la tine!

În seara asta nu vreau să-ți spun cum e să zâmbești când ești trist și când ți-e frică, cum e să aștepți un "o să fie bine" dar care probabil n-o să vină, cum e să nu știi ce să zici unei persoane la care ții și care nu e tocmai bine, cum e să te ascunzi în spatele unor glume care ți se par ciudate și străine, sau cum e să te trezești zile la rând, când crapă de ziuă, pentru că visezi urât. În seara asta o să-ți povestesc cum e când "copiii" vin pe rând la tine, unul să te toarcă foindu-se în același timp, celălalt să vrea "în bățică", să doarmă oleacă pe tine, cu toate cele 18 kg din dotare... O să-ți mai zic cum e să primești cadou o cutie uriașă pentru inele, pe care ți-o doreai de luni de zile, și cum e să stai, așezat turcește, să o umpli cu gărgări, inimioare, scheleței și alte zăpăcenii... Sau cum foșnește ața de mărțișor și nodurile alunecă, alb pe roșu, și se desfac invariabil... Și o să-ți mai zic cum se numără mâțele: pe culori, din trei în trei, toate mustăcioase și fericite!

După târgul din weekend-ul ăsta, a cărui pregătire aproape m-a transformat în zombi, promit să te mai vizitez, măcar cu câteva gânduri. Sper mai vesele și mai optimiste. Până atunci, ai grijă de tine și de musafiri, poți să le arăți ce ai tu mai frumos între foile tale virtuale.

Cu mult drag. Eu.

Azi e The Day!

Înainte, când era ziua cuiva, te duceai la telefonul tău cel mare, învârteai discul cu cifre de câteva ori, așteptai să răspundă și-l felicitai pe respectivul urându-i toate cele bune, fericire, noroc, împliniri și bucurii. Aceleași tuturor... Dacă erai foarte șmecher, dădeai un anunț în ziar, aia era culmea urărilor! Sau ieșeai cu sărbătoritul la plimbare, mâncai o prăjitură și luați și o citronadă, așa, ca de ocazie specială. În cel mai fericit caz, erai sunat și erai invitat la "petrecerea" făcută acasă, cu tartine și prăjituri delicioase. Azi există telefoane mobile, sms-uri, facebook, blog și restul net-ului unde poți să-ți "strigi" urările și bucuria că-i ziua cuiva drag! Există baruri, pizza și prăjituri yummy pe care le iei gata făcute. Dar, cel mai important rămâne tot telefonul ăla de "la mulți ani", unde îl auzi pe celălalt și-i simți bucuria în glas... Ciufuleala, pupicii și hug-ul live!

Monica e ciudată. Uneori lucrează la ING, alteori cheamă taxiul din Real, stabilește întâlniri, sau mănâncă pizza în barul preferat. Nu se știe dacă îi place să o strigi "Monica" și nici dacă poți s-o îmbrățișezi în public. La mulți ani, Monica!

Eugenia, Agripina, Eufrosina, Filofteia sau Despina apar pe afară mai rar. Eu încă nu le-am cunoscut personal. Nici nu știu dacă aș vrea... Sigur sunt și ele ciudate, deștepte, cu pitici care au mers la aceeași școală cu ai mei și sunt sigură că știu toate să zâmbească sadic. Să gândească sadic și să se uite la tine sadic! Privire din aia care sigur are drept cauză toporul ascuns la spate, mâinile lungi pregătite să te gâtuie, sau arbaleta de cuvinte pitită sub limbă. În rest, cred că-s amuzante și drăgălașe. Cred... La mulți ani, Eugenia, Agripina, Eufrosina, Filofteia și Despina!

Camelia... Eh, ea e mai drăguță decât toate celelalte. Asta dacă n-o strigi CAMELIA, că atunci se rupe filmu' și vei regreta mult timp că i-ai zis așa. Pentru că o să-ți spună toată ziua Diana, ca să te calce pe nervii capului sau orice alt nerv de care dispui. A...mie îmi zice Diana, ție s-ar putea să-ți găsească un alt nume, dacă nu te cheamă și așa, unul care sigur va fi enervant din cale afară pentru tine... La mulți ani, Camelia!

Și ajungem la Ea, cea pentru care scriu postarea asta... Care e bucur-oasă că-i ziua ei. Pe ea, spre deosebire de celelalte, o cunosc bine. E o poveste frumoasă pe care am descoperit-o de ceva timp și pe care o citesc cu drag în fiecare zi. E despre pitici, pisici, curcubeie, prieteni, încredere, ochi albaștri, povești amuzante sau pufi, zâmbete mari și sincere, poze funny, hug strâns și cald, cuvinte geniale, muzică faină și multe, multe alte chestii.
Am căutat azi prin sacul cu urări să aleg câteva pentru tine, că așa e frumos de ziua cuiva, dar am constatat că le ai pe toate din anii trecuți. Mai mici, mai mari, rotunde, pătrate, alb/negru sau colorate, amuzante sau serioase, lungi, scurte, ciudate, obișnuite, speciale, precum și ză urare... Deci, na, acum ce pot să fac? Hmmm... Ca să nu mă repet, îți zic scurt că-ți dau tot sacul meu de urări pufoase! Îs toate mișto, să știi, iar dacă o să găsești ceva nou pe acolo, fă-i poză s-o văd și eu... La Mulți Ani!!! >:D<

De ascultat... (46)