Scrisoare

Dragă blogule,

Știu că probabil te simți părăsit, nu prea te-am mai băgat în seamă în ultimul timp... Dar vreau să-ți zic că e doar ceva temporar. Sper... Și să știi că eu te iubesc oricum, chiar dacă nu dau nici un semn cu zilele. În tot timpul ăsta m-am gândit mereu la tine și ți-am scris o mulțime de postări...în gând. Erau frumoase, câteva vesele, una cu pisici pictate, vreo 3 nervoase tare, una despre proști, facebook, mașini, despre motanul meu care linge pungi, una despre magie și dragoni... Vezi, m-am gândit mult la tine!

În seara asta nu vreau să-ți spun cum e să zâmbești când ești trist și când ți-e frică, cum e să aștepți un "o să fie bine" dar care probabil n-o să vină, cum e să nu știi ce să zici unei persoane la care ții și care nu e tocmai bine, cum e să te ascunzi în spatele unor glume care ți se par ciudate și străine, sau cum e să te trezești zile la rând, când crapă de ziuă, pentru că visezi urât. În seara asta o să-ți povestesc cum e când "copiii" vin pe rând la tine, unul să te toarcă foindu-se în același timp, celălalt să vrea "în bățică", să doarmă oleacă pe tine, cu toate cele 18 kg din dotare... O să-ți mai zic cum e să primești cadou o cutie uriașă pentru inele, pe care ți-o doreai de luni de zile, și cum e să stai, așezat turcește, să o umpli cu gărgări, inimioare, scheleței și alte zăpăcenii... Sau cum foșnește ața de mărțișor și nodurile alunecă, alb pe roșu, și se desfac invariabil... Și o să-ți mai zic cum se numără mâțele: pe culori, din trei în trei, toate mustăcioase și fericite!

După târgul din weekend-ul ăsta, a cărui pregătire aproape m-a transformat în zombi, promit să te mai vizitez, măcar cu câteva gânduri. Sper mai vesele și mai optimiste. Până atunci, ai grijă de tine și de musafiri, poți să le arăți ce ai tu mai frumos între foile tale virtuale.

Cu mult drag. Eu.