Poveste de Craciun...

   Sau, ca să parafrazez ce-ai scris tu... Când cuvintele au suflet...
  
   Acum ceva timp, mă miorlăiam într-o postare că a trebuit să dau un interviu. Și am zis că mi l-a luat cea mai faină ziaristă ever... Ei bine, asta e puțin spus... Articolul pe care l-ai scris e cea mai frumoasă chestie pe care a scris-o, pe care a gândit-o cineva, vreodată, despre mine... Și, da, ai scris doar ce ți-am spus eu atunci, dar în cuvinte care trăiesc... Și, da, m-ai facut să văd ce înseamnă, privit din afară, să pui suflet în ceea ce faci... Și, da, m-ai lăsat fără cuvinte!... Iar asta se întâmplă foarte rar... Aș vrea să-ti spun o mulțime de lucruri... Dar hainele cuvintelor sunt mult prea strâmte iar ideile nu-și găsesc printre ele mărimea potrivită... Așa că, o să-mi adun toate vorbele mari, frumoase, importante pe care le gândesc în momentul ăsta si o să le comprim într-una singură: MULȚUMESC!
   Dar de ce Poveste de Craciun... Mi-ai spus ieri că, dacă nu-i scriu, Moș Crăciun n-o să vină... Bun... Deci, m-am pus și i-am scris... Așa, într-o doară... Și, fară prea mare convingere, i-am zis și ce vreau pentru mine: să pot visa din nou... C'mon... E doar Moș Craciun, n-o să poa' să facă asta... Și totuși... Azi e 24 decembrie. Articolul tău e primul și, cu siguranță, cel mai frumos dar de Crăciun! Așa cum eu pictez și dăruiesc, dar nu știu niciodată, cu adevărat, cât de mult se bucură cel care primește și tu ai scris și-ai publicat dar sigur nu ți-ai imaginat cât de mult o să însemne pentru mine... Nu știu ce truc magic ai folosit tu acolo dar, după ce am citit, m-am regăsit pe mine... Așa cum eram la început, așa cum poate n-am mai fost în ultimul timp... Așa cum o să fiu iarăși de acum înainte... Și, da, pot din nou să visez!...

P.S. Îți doresc un Crăciun frumos, bogat, bucuros...plin de surprize, de cadouri, de lucruri mărunte dar frumoase, de iubire... Și, să fii fericită!!! >:D<