marți, 26 iunie 2012

Începutul unei legende...

După o zi întreagă de căldură năucitoare și de muncă, în care stai în fund și înțepenești din toate direcțiile, ce poate fi mai fain decât să stai cu un prieten la o vorbă, la un film cu și despre animale, la o bere rece, la o țigară. Astea toate întâmplându-se într-un loc unde ești înconjurat de pisici care te mișună, te miaună și te torc... Și stai la răcoare fix ca o legumă, pe craca ei la umbră. Și nu te mai gândești la toate chestiile nașpa care te bântuie în timpul zilei, pentru că le-ai lăsat oarecum afară, înainte să intri în oaza de relaxare.

Dar ce nu știi e că, în afară de mâțe, arici țepoși care fac flori și compania faină, mai e cineva acolo. Da, stă ascuns. Dușmanul din umbră. Feroce, mare, negru. Gigant, nu mare! Stă și așteaptă liniștit și răbdător ca să te relaxezi, să-ți amorțească vigilența ca să poată ataca. Nu scoate nici un sunet. Liniște totală. Nu face nici cea mai mică mișcare. Statuie. Mai ceva ca un yoghin împietrit în meditație. Așteaptă. Nu-i auzi nici respirația, nu-i zărești nici ochii strălucitori. Se contopește cu întunericul...

Azi era cât pe ce... Dar am avut mare noroc că l-am văzut înainte să sară la beregata noastră! L-am atacat noi mai întâi și una dintre pisici a reușit să-l gonească în ascunzătoarea lui întunecată. Acolo unde probabil își duce prada după ce o nimicește... Azi am fost mai tari ca el! Aproape l-am învins! A fost o victorie plăcută, dar știm că nu putem să ne bucurăm prea mult. Nu ne putem lăsa distrase de beția momentului de glorie pe care l-am avut. Pentru că e o bătălie pe viață și pe moarte. Asta a fost doar o mică luptă câștigată, până la victoria finală mai e.

Mâine. Va fi ziua cea mare! O să ne lustruim armurile în noaptea asta, să strălucească mai ceva ca soarele. O să ne căutăm armele cele mai potrivite. O să inspirăm/expirăm adânc, sincron. O să fim zen. Și pregătite de atac. Punem la punct strategia, o discutăm, plănuim totul până la cel mai mărunt și insignifiant amănunt. Și ataaaaac! Pentru că cea mai bună apărare e atacul! Mâine! Mai ai o zi, bestie fioroasă. Mai ai o zi să te căiești și să regreți că ne-ai ales tocmai pe noi! O să te distrugem! Vom deveni legende. Urmașii noștri vor povesti cu respect despre noi, despre marea bătălie. Nimeni nu va uita vreodată cum am reușit să învingem monstrul, bestia fioroasă din umbră, gigantul întunecat care pândește ființe nevinovate! MÂINE!!!

'R-ai tu să fii al naibii de gândac nenorocit...

4 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. deci, da! :D am și eu nevoie de așa ceva! :))
      pentru că a început numărătoarea inversă!!! :->

      Ștergere
  2. Răspunsuri
    1. hmmm...grea întrebare. teoretic, la cât spray am dat prin casă (adică TOT!), noi! practic, n-am găsit după operațiune nici urmă e inamic... :))) deci, se pare că bătălia e încă deschisă! :D

      Ștergere