Plăcinta fără fund

Ieri făceam o pauză de mărțișoare, de cutii cu copaci cârlionțați și de gărgărițe multicolore. Și, când am zis și eu să șed oleacă în vârful patului, mi-a venit o idee. Băi, la naiba, nu poate omu' să se relaxeze un picuț că, zbang, neuronu' fabrică energic una bucată chestie ce trebuie prestată. Neapărat!

Așa că, s-a gândit el voios, cum există sac fără fund, buzunare fără fund, puț fără fund, lac fără fund, prostie fără fund și femei (bărbați mai ales) fără fund, ia să inventez eu azi, că tot mă plictisesc, ceva nou, nemaivăzut, nemaiîntâlnit: plăcinta fără fund!

Da, doamnelor, domnilor și trolilor, în adânca și nețărmurita lui genialitate, neuronu' meu, decorat cu fundiță alb/roșie în perioada asta, a inventat cea mai bună și, în același timp, cea mai inedită rețetă din bucătăria mea, a românilor, a lumii întregi, a galaxiei noastre și a întregului univers. Cu toate că ar trebui ținută secretă, înregistrată la OSIM, trecută în cartea recordurilor și pusă în capsula timpului, o să vă dezvălui acum, în premieră, rețeta minunatei atotdelicioasei plăcinte fără fund.

Procedeul în sine, deși foarte simplu, e totuși deosebit de complex și de inovativ. Se ia o buca' de brânză, o găletușă de smântână, toate cele doișpe oo din frigider, fără alea două fierte, zahăr pus cu lingura în timp ce bei un pahar de cola și vanilia din câte fiole găsești în cămară. Se îndeasă maglavaisu' între foile de plăcintă cumpărate acu' o săptămână, se crestează creatura din tavă și se aruncă în cuptorul încins. Și, aici vine secretu' ăla secret! Se lasă acoloșa la foc mai mare decât prevăd cărțile de bucate, până începe nasu' să detecteze ceva miros de ars/pârlit/afumat/carbonizat. În acel moment exact se verifică plăcinta în devenire, nu se constată vreo coacere avansată, dar totuși se dă focul mai încet. Când e rumenită deasupra, se scoate din cuptor, se admiră, se miroase cu toți plămânii și se bălește discret, atenție, alături de ea!

Sunt sigură că acum vă gândiți toți: da' oare de ce se cheamă plăcintă fără fund. Păi simplu: dacă respectați întocmai instrucțiunile de mai sus, o s-o ardeți sever spre grav pe fund și va trebui, ca mine, să i-l decupați artistic înainte să-o haliți! Deci... Plăcinta fără fund!

În rest... Pe foarte bune, vă zic cu mâna pe inimă (și cu 'alaltă pe ficat...) că e cea mai bună plăcintă ever! Bună dimineața!

Meet Bubu!

El e Bubu.

Bubu e prietenul meu începând de aseară.

Înainte era un deget normal, care făcea ce fac de obicei toate degetele. Dar s-a transformat brusc, printr-o întâmplare tragică, din cauza conjuncției lunii pline cu planeta Marte, a lu' Urania care iar a cobit și, mai ales, a unei conserve de bulion, în unicul, minunatul, prea-nefericitul Bubu.

So...meet Bubu!

A fost diagnosticat cu neatenție senilă bipolară și operat de urgență, fără să-și de-a seama și nici acordul, cu capacul de la conserva de bulion. Mda, săracu'...măcar n-a fost o cutie de la ceva mai de soi: vreun compot de fructu' raiului, o terină de rață cu foie gras marinat în suc de lămâie polară, sau ciuperci sotate-n unt de unicorn adus de pe curcubeu. Nu. Era bulion... Trist... Dar măcar a avut parte de un tratament corespunzător post-operație: a fost dat din belșug cu zahăr și strâns de gât un sfert întreg de oră. Drept urmare, Bubu se poate lăuda că se vindecă magic și că acum e un dulce!

Săracu', nu zicea nimic. Doar că aseară cam înghețase la un moment dat, așa că l-am pus frumos sub marginea fundului să-l încălzesc. De ce? Nu știu, de'aia, de chichi, așa a fost să fie, nu mai puneți și voi întrebări din astea... Totuși, n-a fost o idee prea bună, că au început să-i iasă mațele și a început să doară. Iar eu, ca să se potolească, i-am cântat serenada aia cu "au au au au aaaaauuuuuuu, mamaaaaa, mă doareeee".

În rest, e cuminte. Păcat că n-are voie să facă baie... Dar cum eu fac iar el nu poa' să se despartă de mine nici măcar pentru câteva momente, a trebuit să ajungem la un compromis. Acesta se numește simplu: pungă de plastic și scotch, bine înfășurate în jurul lui! Și funcționează! E drept, i s-au aburit oleacă ochii, da' a ieșit din duș uscat, alb și mirosind tot a tinctură de propolis...

Partea mai proastă e că Bubu nu poate să picteze. Că, dacă el se agită și se îndoaie, mă doare pe mine... Așa că, azi l-am scos la plimbare, că tot stătea degeaba în casă. Cred că s-a simțit bine, că se uitau toate gagicile la el pe stradă. Vreo câteva au râs chiar, fericite, când le-am făcut cunoștință. E un șmecher Bubu ăsta...

În rest... Cică vrea un suc. Pot eu acum să nu-i fac toate poftele? Că e mic și decupat... Nu pot! Așa că, vă las. I-am pus fular, să nu răceasscă, și ne ducem la chioșc! Bună dimineața!

Acatistul Sfintei Camelia

- varianta S (adică aia scurtă), originală, concepută prin har di vin, revăzută, modificată și cu adăugirile cerute de ocazia de față-

A se citi cu voce tare, de mai multe ori, eventual spus pe de rost, ATENȚIE: doar în ziua de 13 februarie, după ora 12, cu inima curată și fără urme de ciocolată pe mâini.

Tu, cea aleasă, (de Univers, planeta Marte, Moș Crăciun și de grupul spiridușilor veseli), bineplăcută muritorilor, pisicilor și mai ales mie, sfânta și prea-fericita Camelia, care ai catadixit să apari pe lume în cea mai geroasă lună (satelit, novă sau pulsar), ție îți înălțăm imn de slavă, cântare de laudă și melodii de pe iutub, noi, cei ce te cinstim, prea-cinstim (nu știu dacă așa se scrie...), adulăm, venerăm, gâtuim, pocnim...ups, scuze, asta era din altă poveste... În schimb, că doar nu ai vrea să facem asta gratis, tu tre' să ne păzești spatele, să ne povățuiești din marea ta înțelepciune și să ne aperi fundu' de dușmani, toate soiurile de vrăjmași, neveste spălătoare de șosete și mămici dezlănțuite. Ca mai apoi, noi, muritorii amărâți, să te preamărim, bla, bla, bla, a se citi mai sus...

Pentru toate acestea îți cântăm ( pe mai multe voci, în falset, cu sau fără acompaniament, fiecare după posibilități...)

Bucură-te, că te-ai născut așa cum ești și nu o tanti al cărui singur și unic vis e să se mărite,
Bucură-te, că ai fost plesnită cu haru' scrisului și ne fericești cu postările tale,
Bucură-te, că ai carnet de conducere da' nu-l folosești,
Bucură-te că ai cunoscut persoane mișto, eu fiind cea mai dintre toți :D
Bucură-te, Sfântă Camelia, cea binemirositoare ( a Boss, de exemplu...trebuia băgată și faza asta...)

Înțelepciunea ta fiind știută în cele 4 colțuri ale lumii ( lumea are colțuri? parcă era rotundă...), ești lăudată și întrebată și like-urile curg șuvoaie. Iar tu nu te fălești cu asta și nu te înfoi ca un curcan care a mâncat iarbă. Am zis că nu!... Pentru modestia ta, care a evadat într-o zi cu un ochi vânăt, noi îți aducem laude și te pomenim (de aia uneori îți mai ard obrajii, probabil...)

Bucură-te, minunea minunilor minunate,
Bucură-te, rază de soare care pogori peste noi ca un balsam de rufe (de calitate!),
Bucură-te, apărătoarea animalelor mari, mici și foarte mici,
Bucură-te, steagul biruinței, giuvaerul adevărului, deținătoarea nervilor mondiali și stăpâna cuvintelor (și a inelelor)
Bucură-te, Sfântă Camelia, pururea slăvită!

Pentru toate virtuțile acestea, dar și pentru cele din varianta L a acatistului (adică cea lungă...) pe care n-am reușit s-o finalizez din cauza nenumăratelor păcate ce zac în mine și nu m-au lăsat să mă desfășor în toată splendoarea mea, îți cântăm imn de slavă, osana multimedia, te lăudăm și îți ridicăm statuie handmade!


În rest.. Hai LA MULȚI ANI! >:D<