Plăcinta fără fund

Ieri făceam o pauză de mărțișoare, de cutii cu copaci cârlionțați și de gărgărițe multicolore. Și, când am zis și eu să șed oleacă în vârful patului, mi-a venit o idee. Băi, la naiba, nu poate omu' să se relaxeze un picuț că, zbang, neuronu' fabrică energic una bucată chestie ce trebuie prestată. Neapărat!

Așa că, s-a gândit el voios, cum există sac fără fund, buzunare fără fund, puț fără fund, lac fără fund, prostie fără fund și femei (bărbați mai ales) fără fund, ia să inventez eu azi, că tot mă plictisesc, ceva nou, nemaivăzut, nemaiîntâlnit: plăcinta fără fund!

Da, doamnelor, domnilor și trolilor, în adânca și nețărmurita lui genialitate, neuronu' meu, decorat cu fundiță alb/roșie în perioada asta, a inventat cea mai bună și, în același timp, cea mai inedită rețetă din bucătăria mea, a românilor, a lumii întregi, a galaxiei noastre și a întregului univers. Cu toate că ar trebui ținută secretă, înregistrată la OSIM, trecută în cartea recordurilor și pusă în capsula timpului, o să vă dezvălui acum, în premieră, rețeta minunatei atotdelicioasei plăcinte fără fund.

Procedeul în sine, deși foarte simplu, e totuși deosebit de complex și de inovativ. Se ia o buca' de brânză, o găletușă de smântână, toate cele doișpe oo din frigider, fără alea două fierte, zahăr pus cu lingura în timp ce bei un pahar de cola și vanilia din câte fiole găsești în cămară. Se îndeasă maglavaisu' între foile de plăcintă cumpărate acu' o săptămână, se crestează creatura din tavă și se aruncă în cuptorul încins. Și, aici vine secretu' ăla secret! Se lasă acoloșa la foc mai mare decât prevăd cărțile de bucate, până începe nasu' să detecteze ceva miros de ars/pârlit/afumat/carbonizat. În acel moment exact se verifică plăcinta în devenire, nu se constată vreo coacere avansată, dar totuși se dă focul mai încet. Când e rumenită deasupra, se scoate din cuptor, se admiră, se miroase cu toți plămânii și se bălește discret, atenție, alături de ea!

Sunt sigură că acum vă gândiți toți: da' oare de ce se cheamă plăcintă fără fund. Păi simplu: dacă respectați întocmai instrucțiunile de mai sus, o s-o ardeți sever spre grav pe fund și va trebui, ca mine, să i-l decupați artistic înainte să-o haliți! Deci... Plăcinta fără fund!

În rest... Pe foarte bune, vă zic cu mâna pe inimă (și cu 'alaltă pe ficat...) că e cea mai bună plăcintă ever! Bună dimineața!