Înainte de somn

A plecaaaaat!!! Cică vine înainte de sărbători, da' poate vede ce zăpadă e în țară și decide să mai stea acolo până după. Până la primăvară, eventual! Cum cine? Vecina troncănitoare, hâhâitoare și scăpătoare de chestii tari care fac zgomot la impactul cu podeaua ei/tavanu' meu... Așa că, noaptea asta voi dormi ca bolovanu'. Sper... Am și nevoie, că tot răcită îs, tot tușesc ca un măgar meloman, dependent de serenade sub clar de lună sau balcoane cu domnițe frumoase în ele.

Chiar, de ce se zice: am dormit ca un prunc? Ăia nu dorm! Bugină oleacă și apoi, când te aștepți mai puțin și ți-e somnul mai dulce, încep să ragă din diverse motive: foame, crampe, plictiseală... Probabil și eu am mai făcut așa, da' ai mei zic că am fost cuminte. Și eu nu pot decât să-i cred!

Dar apropo de asta, am văzut ieri cea mai creepy chestie posibilă. Adică o știam mai demult, dar ieri am dat din nou de ea: bebeluși miniaturali din fimo. Frateee... Îs siniștri rău de tot! De ce dracu' s-ar pune cineva să facă așa ceva? Adică să faci copia perfectă a unui plod nou-născut, din ăla umflat, urât, cu pielea creață, care nu-și poate ține nici măcar ochii bine deschiși... Da, recunosc, cei pe care i-am văzut eu, îs făcuți cu foarte mare măiestrie, jos pălăria pentru talentul artistului, da' asta nu-i face mai drăguți sau mai puțin siniștri... Plus că, în majoritatea pozelor sunt prezentați ținuți în palmă. Mă trec fiorii ori de câte ori văd o poză din aia. Cum să ții în mână așa ceva? Yack! Sigur unora le plac maxim și dau o căruță de bani ca să-și cumpere și ei un mini-scarry-baby și, sincer, nu vreau să știu sau să mă gândesc ce-ai putea face cu așa ceva... Mie mi se par siniștri și grețoși. Asta e, gusturile nu se discută... Și acum, pe bune că nu m-aș supăra dacă s-ar trezi cineva care mi-ar zice, revoltat la culme, că și gărgărițele mele-s la fel, că de fapt îs niște gândaci scârboși, cu multe picioare, care uneori zboară. Ookk... Da' măcar alea-s vesele, colorate și te fac să zâmbești. Cel puțin pe mine... Da' ce știu eu, că nu fac parte din categoria peroanelor "normale" care visează de mici să se căsătorească, să producă moștenitori și apoi să vorbească numa' despre ei...

Așa că, dacă vă chinuie pe careva talentu', vă rog eu frumos de tot, nu faceți așa ceva! Mai bine morcovi, oițe, pinguini, râme, creiere roz... Sau pui de căței, ca în poza de alături, nu că-s scumpi tare? Înainte să răspundă careva "nu", vă anunț că ăla de sus seamănă cu copilu' meu, care e cel mai frumos și mai deștept din lume! Deci, dragi artiști prezenți sau viitori, vă doresc succes maxim, numa' să nu vă apucați de mini-bebeluși hidoși cu care n-ai ce face decât să aduci celor mai sensibil la inimă junghiuri, vise urâte și dureri de cap.

În rest, toate bune. Nu-mi vine să cred că nu-mi zornăie tavanul, că nu trepidează și nu se aude nimic deasupra capului... Aaaaaa... Liniște...