Anul ăsta a fost episodul 2 pentru mine. Anul ăsta a fost mai simplu, pentru că deja știam cum e și cu ce se mănâncă. Anul ăsta m-am distrat și m-am jucat cu situații fantastice, idei nebune, cuvinte și povești. Anul ăsta am avut 80 de ani, am fost eu, un artist îndrăgostit, extraterestru și șurub... Anul ăsta am primit comentarii de la cei care mi-au notat postările și a fost frumos. Ca de obicei, am stat cuminte în lumea mea, n-am avut porniri războinice, n-am aruncat proiectile de noroi în nimeni, nu m-a ros invidia, n-am sărit la beregata sponsorilor sau a altcuiva, nu m-am certat, n-am criticat și n-am simțit nevoia să mă laud public cu notele mele. I-am urmărit, din când în când, pe alții făcând asta și am zâmbit sau m-am încruntat.

Sponsori noi pentru anul viitor? Nu prea am idei... Sau da, ați putea încerca cu Milka! Speranța că pot câștiga un bax întreg, greu, plin cu ciocolată, ciocolată, CIOCOLATĂ, m-ar motiva să creez niște adevărate capodopere din cuvinte! Pe bune! Sau Kandia, tre' să testați Moș Crăciunii cu caramel! Yummy... :D
Altceva pentru concursul de anul viitor? Aș vrea să fie ca acum, cuvinte câte-mi trebuie, fără limite și cifre care să-mi streseze neuronul! Mi-ar plăcea mult să nu se mai schimbe regulile în timpul jocului, cum s-a întâmplat anul ăsta cu capitolul ce se referea la contestații... Și aș mai vrea ca cei care participă să se gândească puțin înainte să scrie sau să spună tâmpenii pe propriul blog sau pe grup! Poți să-ți faci cunoscută părerea și frumos, pe un ton calm, fără aluzii nasoale și cuvinte urâte, fără să-i ataci pe cei care gândesc diferit de tine și fără să împarți palme cui se nimerește. Zic și eu...
Înainte să închei, mai am de zis 2 chestii de maximă importanță.
1. Știu că proba asta e despre sponsorul preferat, dar eu am ales și pentru Claudia un aranjament: Unul mare și frumos ca răbdarea ei din timpul concursului! -->
2. Vreau să mulțumesc pentru comentariile pe care mi le-au lăsat cei care mi-au notat postările. Mi s-a părut o chestie foarte faină, m-au făcut să mă simt bine, să simt că "sponsorii" sunt persoane reale, nu produse sau servicii... Am scris totul din inimă și m-am bucurat să știu că am adus un zâmbet celor din spatele probelor. Acolo unde a fost cazul...
Sper că n-am scris prea târziu postarea asta și sponsorul meu preferat va primi în realitate cadoul meu încă virtual... Împreună cu o cutie de cuvinte frumoase, un sac cu zâmbete și vreo câteva kilograme de urări pozitive!
Să ne vedem cu bine la anul!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu