Gândesc, deci mă aleg cu insomnii...

Uneori mă mai pocnește gânditu' și mă întreb oare ce cred cei la care țin despre mine. Nu ce arată, ce cred cu adevărat. Și ce sunt eu pentru ei...

Nu-s tocmai genul care să aibă o părere teribil de bună despre propria persoană. Deși știu că-s un om ok, mă surprind periodic întrebându-mă ce găsesc ceilalți la mine... Și se mai trezește câte un prieten să-mi zică că-s mișto, că-s un om foarte bun, sau o persoană minunată. Cine, eu? Chiar sunt atât de norocoasă și am alături persoane care mă văd într-un fel în care eu nu prea reușesc? Și-mi dau seama că, în momentul ăla, am pe moacă un zâmbet oleacă stingher, încurcat, dar complet fericit. Care se evaporă când neuronu' se înfoaie și aruncă ipoteza: da' dacă sunt subiectivi pentru că țin la mine și eu de fapt nu-s cine știe ce... Complicat tare...

Și apoi, e chiar așa mare lucru să fii de treabă? Că, de cele mai multe ori, ieși mult mai smotocit decât ăia nașpa, cărora nu prea le pasă de nimic. Te simți bine, tu cu tine, să fii un om bun. Da, adevărat, și? Când e s-o iei în nasometru, te doare de zici că te-au răpit extratereștrii, te-au disecat și te-au lipit la loc cu superglue. Nu-i mai bine de cei care nu dau doi bani și pe care-i doare, eventual, doar în cot? Am zis deja că-i complicat, nu...

Alteori, când nu-mi pun întrebări existențiale, tembele și profunde despre moi, mă trezesc că-mi pun despre alții. Și așa constat, de exemplu, că cineva care tot zice că-i cea mai nașpa persoană din lume, de fapt e una foarte faină, pe care-o iubești până la Pluto și-napoi. Că alții sunt atât de egoiști, că te sperie și sigur n-ai nevoie de ei în viața ta. Că dacă cineva se ia de tine și-ți dă câte una după ceafă, o face pentru că ține mult la tine. Sau că oricât de obosit e un prieten, când ți se răscoală piticii și ai nevoie să te țină cineva de mână, îți dă un hug mare, foarte mare și te ține de vorbă până te face să zâmbești.

În rest... Cred că mi-ar folosi puțină magie. Mie mi-aș da o baghetă fermecată pe spinare, să știu sigur că-s un om bun, cel mai bun. Altora...i-aș lăsa așa cum sunt, dar i-aș face să se vadă... Bună dimineața!