Hocus pocus pisilocus

În zilele cu cod gălbenușiu de caniculă, mandariniu, sau gri delfin de viforniță, în zilele alea în care-ți coci neuronu' în suc propriu, în care bate vântul din toate direcțiile, norii sunt pregătiți de atac și pe cer nu e aprinsă decât o stea, ei bine, în zilele alea nu există decât un singur lucru pe care-l poți face: să te transformi în pisică!

Nu știi cum? E simplu. Urmărești una, faci ce face și ea, mai puțin mersul pe acoperiș, asculți cum miaună și miauni și tu, o privești hipnotizant în ochi, sau ea pe tine și te pregătești de transformare! Unu, doi, trei, paf! Orice oglindă, dacă e magică, ar trebui să-ți arate imaginea ta pisicească...

Dar dacă eșuezi și nu-ți iese...hmmm...înseamnă că ori n-ai urmărit mâța ta geamănă, ori n-ai făcut TOT ce a făcut ea. Mai puțin mersul pe acoperiș... Dar mai ai o șansă. Una singură, deci privirea înainte, urechile în poziție de drepți și atenție maximă: ca să te transformi în una, trebuie să desenezi o pisică. Hai, nu-i așa greu... Un cap rotund mustăcios, o burtică bine hrănită și un codoi destul de mare, ca să aibă echilibru și să nu cadă de pe hârtie!

Gata. Acum chiar ești o pisică! De acum o să vezi lumea ca o pisică! Iar pisicile sunt mereu fericite, pentru că ele nu țin cont niciodată de coduri colorate. Niau...

P.S. Pisicile, sub hăinuța lor de blană, au un suflet mare, mare, mare, nu? Și frumos!