Și-a fost odată...

Citat banal luat de pe Facebook. Pus de oameni banali pentru alți oameni banali. Și pentru mine, că n-am pretins niciodată că eu n-aș fi... Sunt cea mai. Și mai bleagă. Și mai timidă. Și mai fraieră. Și mai nașpa.

Și mai prietenă.

Mai știi când ne-am cunoscut? Ziua aia... În care n-am fost nici bleagă, nici timidă, nici fraieră, nici nașpa. Asta deși în ziua aia am fost tot eu... A fost o zi frumoasă. Atunci n-am știut, dar a fost cea mai frumoasă!

Și prima data când te-ai uitat la mine? Iar eu priveam oriunde numai la tine nu. Mai știi? Da, știi. În momentul ăsta, dacă ai fi aici, te-aș privi în ochi. Lung, continuu, insistent, enervant. Și fără să clipesc. Și mi-ar fi bine și mi-ar trece toate. Uneori, când mă uit în ochii tăi, văd mult mai mult decât vrei tu să arăți. Văd mult mai mult decât vreau eu să văd. Și uneori mă văd pe mine. Și știu că sunt acolo. Și zâmbesc.

"Există ființe al căror destin este să se întâlnească." Nu știu dacă există destinul. Dar știu că exiști tu! Și asta îmi e de ajuns. Nu știu dacă trebuia să ne întâlnim, dacă era "scris" prin vreo stea, sau a fost o întâmplare. Nu contează. Nu-mi pasă! Contează doar că ai picat brusc în lumea mea și ai rămas în ea.

Contează doar că pentru tine nu-s cea mai banală. Și mai bleagă. Și mai timidă. Și mai fraieră. Și mai nașpa...
Contează doar că în tine găsesc mereu un zâmbet. Doar pentru mine. Zâmbetul MEU!
Contează doar că ești. Și că sunt. Și ziua în care ne-am întâlnit.

În rest... Azi am căutat pe cer cea mai strălucitoare stea. Am desenat-o cu atenție, am împăturit cu grijă hârtia și am pus-o în cel mai sigur loc. O să ți-o dau, e pentru tine. Într-o zi... Bună dimineața.