Fericiți cei săraci cu duhul

...că a lor este împărăția cerurilor. Dar vai de ăia care tre' să-i suporte până o să se întâmple asta...

Azi am o mulțime de dileme. De exemplu, nu pricep dacă unii sunt dobitoci din naștere sau dacă asta e o calitate dobândită cu chin și trudă de-a lungul amuzantei lor vieți de doi bani! Și nu mai pricep un lucru: dacă-s dobitoci, sărmani cu duhu' și cretini, de ce dracu' nu țin asta doar pentru ei, suflețelul lor curat și creierașul imaculat pe care-l posedă? De ce pana struțului tre' s-o spună la toți, s-o arate-n public, să-mi strice mie ziua și să mă facă să mi-i închipui în fel și fel de ipostaze violente, macabre și mult prea light pentru ce ar merita în realitate. Singurul răspuns care-mi vine-n minte e că dobitocii îs atât de dobitoci încât nici măcar nu-și dau seama că-s dobitoci! Și nici asta nu pricep. Cum vine asta, frate? Adică te porți ca păduchele boului, dar ai impresia că de fapt ești Maica Tereza... Îți dai aere de geniu dar de fapt doar...dai aere. Și-apoi știi vorba aia, nu: ești ceea ce mănânci... Deci încetează să mai halești căcați moțați! Nu de alta, da' mi-e c-o să mănânci vreodată căcatul greșit și-o să faci o indigestie letală de n-o să te vezi!

Altceva ce nu înțeleg nici dacă-mi ameninț neuronul cu mitraliera e: de ce nu-și văd unii de ale lor și stau mereu cu bunghiul pe alții? Altceva mai bun n-ai de prestat? Ai prea mult timp la dispoziție și nu știi ce să faci cu el? Ți se pare mai palpitantă viața altora de-ți permiți să intri în ea fără invitație și cu bocancii jegoși? Cu siguranță e, altfel ți-ai vedea de borșu' tău... Și nu ar mai puți în așa hal din cauza invidiei pe care o emani. Sau e ciudă cronică? Sau pur și simplu e din cauză că te speli doar sâmbăta, dacă nu cumva pică în vreo zi de sărbătoare "cu roșu"... Ce-ar fi să-ți vezi de maglavaisu' tău și lasă-i dracu' pe alții în pace!

Ca să nu mai vorbim de facebook, care e pe cale să devină raiu' proștilor. Sau netu' în general... De ce piticu' mă-sii îl transformă unii în ring de urmărire, mai ceva ca-ntr-un film polițist din ăla nasol? Pentru ca, mai apoi, să-și târască pe acolo propria viață, transformată și ea într-o parodie ieftină, proastă, jalnică... Să și-o târască pe-acolo în timp ce urmăresc peste tot curu' lu' cutare, pe-al meu sau pe al tău, care brusc a devenit obiectul curiozității lor bolnave! Și oare de ce simt unii nevoia să-și vaite public, cu patos și tremolo durerile și nemulțumirile. Ca mai apoi să aștepte cu înfrigurare să muște momeala alți "preteni" care să-i consoleze și să le ia partea.

Mă, dacă ce zici tu acolo e de o majoră importanță pentru tine, n-ai decât să faci borș pe wallu' tău, sau la tine "acasă", dar dacă te pui să vomiți tâmpenii public, atunci țin să te anunț, scurt și tare, că ai o problemă. Una care se numește retard paranoid bipolar cu influențe episodice de prostie crasă, răutate gratuită și imbecilitate infantilă de grad avansat! Îmi pare rău, dar trebuie să-ți dau o veste proastă: nu o să te vindeci niciodată. Prostia nu regresează, din contră, mâine va fi mai cruntă ca azi! Iar viața ta mică și neimportantă, bingo, va rămâne la fel de mică și neimportantă... Iar asta e valabil și pentru cei care-și "reglează conturile" online, pe Facebook sau în altă parte. Să-ți zic un secret vital: facebook nu-i = cu viața personală, reală. E doar un loc unde dai like la poze cu mâțe, la căței drăguți, unde pui melodii pentru tine sau pentru prieteni, poze cu mesaje poate stupide dar amuzante, sau care te anunță de ziua cuiva care nu ți-e foarte apropiat deci nu îi ții minte data nașterii... Netu', în general, nu e o sală de tribunal, o scenă din Judecata de apoi și nici cel mai potrivit loc în care să arăți cât ești de prost. Trezește-te și crești dracu'...

În rest... Azi am văzut doi bătrânei pe stradă: și el și ea erau în trening, adidași și șepcuță. Clar veneau de pe faleză, unde au făcut atâta sport cât le permite vârsta. Și se țineau de mână... Oare câți din ziua de azi or să ajungă așa?...

Bună dimineața!


P.S. Ia să vedem dacă se simte careva și-mi aplică un unfriend, ignore, block, sau cum se cheamă. Îmi place foarte mult când cineva se simte inferior mie și face chestiile astea pentru că e prea găină și n-are curaj să-mi zică în față când/dacă are ceva cu mine. Și, sincer, piciorul de la masă suferă mult când se întâmplă asta... Fă-l să-l doară!!!