Întâlnești pe cineva. Și-ți place. Și zici că e "jumătatea" ta. Și faci planuri, ești fericit, trăiești pe norișoru' roz, cel mai roz. Și apoi pleci. Sau pleacă celălalt... Și rămâi cu un gol nedefinit pe undeva prin tine. Care trece. În cea mai mare parte a timpului...
Întâlnești pe cineva. Și-ți place. Vezi că te iubește. Apoi, de multe ori te face să te simți prost. Sau proastă... Dar tot îți place. S-ar putea să te fi îndrăgostit puțin. Te faci că nu-ți dai seama când te minte și că nu-ți pasă că nu te felicită niciodată de ziua ta. Cel mai mișto e când îți spune că-i e dor de tine și tu te faci că crezi. Și apoi, într-o zi, te gândești că nu te-a mai întrebat ce faci de mai bine de un an. Tu nu mai exiști, celălalt da. Pentru că nu știi cum să uiți... Sau să te dezîndrăgostești.
Întâlnești pe cineva. Și-ți place. Apoi îți dai seama că e pe cale să devină coșmarul vieții tale. Și pleci. Pur și simplu. Pe unii e așa de ușor să-i lași în spate...
Sunt oameni pe care vrei să-i cunoști. Unii rămân, alții te fac să te îndoiești de instinctele tale. Și te fac să te înjuri singur că le-ai dat atenție.
Sunt oameni care-ți plac din prima. Care-ți confirmă ipoteza că reîncarnarea există, pentru că ai senzația clară că-i știi dintotdeauna.
Sunt oameni pe care-i iubești. Oameni care te enervează. Oameni pe care vrei să-i săruți. Oameni pe care ai vrea să-i ții în brațe și să adormi așa. Sunt mâini cărora n-ai vrea să le mai dai drumul. Și priviri pe care ai vrea să ai curaj să nu le mai eviți. Apoi mai sunt ăia care-ți fac părul să se scoale nervos doar dacă te ating.
Sunt oameni cu care ai vrea să faci dragoste o dată și apoi să pleci. Oameni pe care îi vrei egoist doar pentru tine. Oameni pe care vrei să-i ai tandru și moale. Și ăia pe care i-ai trânti de toți pereții. Sunt oameni pe care o să-i ții minte toată viața. Și ăia pentru care nu simți nimic. Nimic! Sau poate doar un gen de silă amestecată cu sictir...
Sunt oameni cu care-ți place să povestești de toate: pisici, căței mucoși, mâncare și să râgâi nume. Să bei vin roșu. Și-ți place să-i știi acolo. Aici.
Și e momentul ăla, când mergi liniștit pe stradă și brusc te gândești la cineva. Și-ți dai seama că e omul tău perfect. Mergi și știi că e persoana cu care ai putea să stai o viață. Fiind tu. Persoana cu care ai vrea să mergi de mână sfidând lumea întreagă. Și timpul. Și pe toți ăia pe care n-ai știut să-i uiți. Îți dai seama că-i persoana pe care vrei s-o vezi înainte să adormi și cu care să te trezești alături. Zi după zi. Că e persoana cu care vrei să faci multe. Tot. Zâmbești cald și mergi mai departe. Ai o imaginație bogată... Mai bine ești atent la drum, să nu dai în vreun crater din trotuar...
În rest... N-am mai ascultat de mult ceva pe repeat. Bună dimineața!
Mi-ai atins o coardă sensibiloasă cu postarea asta.
RăspundețiȘtergereȘapeo, cum se spune!:)
ce ciudat...coarda și "pălăria" ta m-au făcut să mă gândesc la:
ȘtergereLes sanglots longs
Des violons
De l'automne
Blessent mon coeur
D'une langueur
Monotone.
Tout suffocant
Et blême, quand
Sonne l'heure,
Je me souviens
Des jours anciens
Et je pleure
Et je m'en vais
Au vent mauvais
Qui m'emporte
Deçà, delà,
Pareil à la
Feuille morte.
cred c-ar fi mai bine să mă culc :)))
de frunză nu zici nimic? :P
Ștergerefrunza is now sad again.
aaaaa... good frunza? warm frunza? little ball of fur... :))
ȘtergereSi-a mea coarda la fel fu atinsa...
RăspundețiȘtergereatâtea corzi... înseamnă că-i postare cu cântec :))
ȘtergereÎncă o coardă şi de la mine. Facem de-o chitară? :)
RăspundețiȘtergeres-ar putea să da! și apoi cântăm la ea serenade :D deja avem ukulele :)))
Ștergere