Caut, îmi trebuie, vreau!

Azi am fost la ruși. Nu, n-am fost în nici o vacanță fulger peste graniță ca să iau bomboane, să cercetez noile mărci de vodcă apărute, sau să văd care se mai luptă cu care. "La ruși" e un loc din piață unde, după revoluție, veneau moldovenii cu de toate. Acum sunt mai mult români pe acolo și găsești: șireturi, scule electrice, cuie, balamale, ochelari de soare, piese de bicicletă, becuri, lanțuri, farfurii, undițe și momeală pentru pești, garnituri, capse, racorduri de duș, de toate. Deci, când ai nevoie de ceva, orice, te duci mai întâi pe acolo.

- Blacheuri aveți?
- Ce?
- Blacheuri. Niște chestii din metal care se puneau pe talpa pantofilor.
Priviri nelămurite și răspunsuri de nu ferme. Un singur nene mi-a zis zâmbitor că avea, da' le-a vândut nevastă-sa de curând. Nuuuu seee poaaaate!!!! De ce am ajuns prea târziu?!?

Problema e că am o idee de care-s foarte încântată și care nu-mi dă pace și gata. Mi-a venit de ceva timp și s-a instalat bine în zona de creier responsabilă cu creațiile mele minune. Și, ca un făcut, nu putea să fie și ea doar cu piele, pictură, cuie și lanțuri, trebuia să implice-n ecuație și nenorocitele astea de blacheuri! Care se pare că nu se mai găsesc decât cu pile, relații sau pe sub mână. Am încercat să renunț la idee, s-o înlocuiesc, s-o păcălesc că nu-i așa bună da' nu merge, tot înțepenită-n cap îmi stă.

Zilele trecute am trimis-o pe mătușa în misiune, la unicul cizmar care mai există prin zona mea. Cică s-a uitat urât la ea și i-a zis că nu vinde, da' să aducă pantofii că le pune el. Singura problemă e că eu vreau să le pun pe o cutie, nu pe talpă la ghete... Și sigur s-ar uita ca la marțieni invadatori dacă i-aș zice așa ceva. Cum am mai pățit o dată, când am mers să caut niște șuruburi, că îmi trebuiau să fac monstruleți. Poveste lungă... Și intru în magazin și cer lu' tanti de acolo șuruburi foarte mici, de juma' de centimetru, nu contează diametrul. "Dar pentru ce vă trebuie?" Ce contează, vreau doar șuruburi foarte scurte, nu-i prea complicat ce am cerut! "Dar pentru ce material?" Pentru fimo (pastă de modelat, pentru cine nu știe), doamnă. S-a uitat aia la mine cruciș și mi-a întins o cutie cu șuruburi perfecte, pe care putea să mi le dea de la început, fără atâtea întrebări! Așa și cu cizmarul, dacă mergeam și-i ziceam că vreau blacheuri pentru o cutie îmbrăcată-n piele, spunea că-l înjur.

Deci, iubiții mei cititori, în numele artei ciudate, unice și dubioase pe care o inventez și prestez, fac un apel urgent, disperat și plin de speranță la domniile voastre. Care aveți moștenire de la bunicu' (al meu avea la pantofi așa ceva), care știți pe cizmarul de la colțul blocului sau vedeți prin zona de "la ruși" de la voi din oraș blacheuri, vă rog eu frumos, din toată inimioara mea de copil cu idei fixe și căpoase, faceți-vă milă de un biet artist disperat care nu-și poate realiza cel mai nou vis și VREAU ȘI EU BLACHEUUURI!!! Le plătesc, dau și bacșiș, trimit mâțe pictate la schimb, gărgări magici sau copăcei cârlionțați și o să zic la toată lumea ce om minunat de bun ești că mi-ai dat așa ceva. Știu să fac și puppy eyes dacă trebe! Saaau, măcar să-mi zică cineva de unde pot să-mi cumpăr!!!

Acum mă duc să-mi pregătesc cutia care, în final, o să aibă și blacheuri pe ea! Promit! Găsesc eu până la urmă... Și o să pun poze cu ea când o fi gata, să vedeți ce fel e și de ce mă agit eu acu' cu ideea-n cap...