luni, 27 iulie 2015

Despre șoferi

Mai exact, despre VIITORII șoferi.

Și stăteam eu tăcută și liniștită la o bere cu lămâie rece. Și studiam fericită briza răcoroasă care mă pălea din când în când (uneori cu arome de usturoi, că unii erau acolo să halească). Părea că nimic nu-mi poate tulbura zen-ul și gândurile care se plimbau prin alte părți. Nici măcar chelnerul care ne-a adus comanda după vreo oră nu m-a enervat prea tare... Eram moale, cuvintele-mi aproape dormeau, și mintea moțăia în liniște. Până când...

Brusc au început ele să povestească despre școala de șoferi. Aia pe care o prestează dumnealor zilele astea. (Sau se poate spune lunile astea, că sigur va mai dura până se procopsesc cu carnet de învârtit covrigul legal pe drumurile patriei. Și nu numai... Ce, numa' noi românii să suferim? Să stea cu frica-n sân și alte neamuri, să tremure toată Europa, Terra, galaxia!) Școală care-i cauza principală pentru care eu ori nu ies din casă între orele 7-11, ori holbez benoaclele în toate direcțiile, ca un periscop vigilent, dacă trebuie musai să ies pe afară în intervalul amintit. Că atunci umblă, dragele de ele, dezlegate prin oraș, la volanul unei mașini care mă poate face plăcintă în orice moment de neatenție. Sau mă poate încastra în stâlpul de la semafor, mă poate stropși de copacul din curba de la colțul blocului sau mă poate împrăștia artistic, cu creieri, artere și măruntaie, pe pizzeria din apropiere, ca să arăt ca un tablou realist, reclamă, un fel de pizza organică cu mult sos, coaptă la soare pe perete!

Și mă gândeam așa: cum o să mai merg eu liniștită pe afară de acum înainte, când lângă mine e cineva care zice "cine m-a pus să mă duc, de ce oare vreau eu carnetul?" Sau când cealaltă povestește cum uită piciorul pe o pedală și nu nimerește frâna din prima... Și prima îi ia vorba din gură și zice că e posibil să calce pe cineva și cu instructorul alături, că a fost un caz în Brăila de învățăcel care a turtit un biet pieton nevinovat pe trecere. Dar momentul culminant a fost când s-a trezit și o a treia că ar vrea și ea carnet. Ceeeee? Deja era prea mult pentru inimioara mea supraîncălzită și pentru creierașul responsabil cu crearea de povești diverse, dar cu același final: eu, transformată-n tapet cu model, cu o mașină tronând nerușinat peste mine!


Așa că, dragi oameni de bine care vreți să faceți școala de șoferi, ar trebui să luați în calcul următoarele povețe înainte de a lua această decizie (formulate pe baza observațiilor mele de aseară și a studiului de caz aplicat nevinovat pe două, mă scuzați, calamități ce învață să conducă...). Adică:

  • Ar trebui măcar să aveți o vagă idee sau motiv pentru care vă luați carnetul. "Că am mașina care stă în parcare" se pare că nu funcționează la toată lumea...
  •  Atât în jocurile video, cât și în viața reală, e indicat să știți care e stânga și care-i dreapta. Că există mai o semnalizare, mai o curbă și dacă urlă instructorul "STÂNGAAA" ar fi bine ca voi să nu virați peste doamna care așteaptă cuminte, în dreapta, să treacă strada. Sau peste mine, care-mi car fericită sacoșa cu pere, la 50 de metri în spatele mașinii voastre...
  • O putere de concentrare minimă este și ea necesară. Un pic măcar... Să nu urlați disperat/ă la instructor să nu răspundă la telefon în timp ce sunteți la volan, că dacă nu știți ce trebuie să faceți, să poată frâna el, la măcar 15 centimetri de domnul care merge regulamentar pe trotuar, plimbându-și cățelul. 
  • Un pic de calm nu strică. Nu de alta, da' nu oricui îi place să se trezească cu nasul lipit de parbriz din 5 în 5 metri. Iar unii, cu stomacul mai sensibil, s-ar putea să nu fie tocmai fericiți cu frânele bruște dinainte de semafoare și-ți pot, fără voia lor, desigur, redecora interiorul mașinii dacă nu reușesc să-și scoată punga magică din buzunar la timp.
  • N-ar fi rău să puteți aprecia cât de cât distanțele. Că ce vă faceți dacă instructorul nu apucă să vă răspundă prompt când îi urlați disperați în urechea stângă: "Eu ce fac acum? Ăla vine peste mine! CE FAAAAC???" Unde în 99,9% din cazuri, "ăla" circulă cuminte pe banda lui și între mașinile voastre e loc cât un aragaz cu patru ochiuri sau cât să treacă numai bine un motociclist mai slăbuț.
  • Parcarea e oleacă mai complicată la început, dar totuși se face pe un loc liber, nu peste mașina vecinului, peste plodu' de la etajul patru care stă cuminte pe bicicletă și se uită la tine sau peste mine, care n-am nici o vină că-s pe stradă când te apuci tu să parchezi mașina. Și în nici un caz, dar deloc și niciodată, nu trebuie să parchezi peste oamenii care stau și așteaptă autobuzul în stație! Ori peste băncile din parc!
  • E bine să știi că și mașina ta are pedale. Iar vitezele... nu, a șasea nu există la mașina ta! Viteza turbo, aia din filme, slavă domnului și tuturor sfinților din jurul lui, e doar prin filme! Că dacă aș ști că poți băga 200 la oră, chiar că n-aș mai părăsi în veci siguranța apartamentului meu minunat!

În final, o să-ți zic un secret. Oricât de complicat ți se pare acum, de stresant și imposibil, peste câtva timp o să râzi de perioada asta. Perioadă în care, ce să-i faci, trebuie să suporți să râdă ceilalți de tine! Că e amuzant pentru noi, cei din jurul tău, să vedem cum te pregătești sufletește, de cu seară, pentru ora de "condus" din dimineața următoare. Că întrebi dacă oare poți să bei un Radler (din ăla cu 1,9 alcool), că mâine "mergi cu mașina". Că adormi epuizat la 8 seara că ai "avut traseu". O oră jumate...

Stai calm, o să ajungi și tu șofer! Iar dacă se mai și întâmplă ca mașina ta să aibă numărul cu 666, clar o să devii un șofer uns cu toate alifiile. Unul sadik (cu k), dar asta e... Că, puii mei, doar nu degeaba ți se zice Madam Hitler...

12 comentarii:

  1. Exact una ca asta era să dea peste mine azi, aproape de Dedeman, norocul meu că am frâne la bicicletă și casc ochii. Totuși, la volan, bărbații mi se par cei mai periculoși, că umblă vorba prin târg că ar fi șoferi mai buni și nu mai casc ochii. Și când nu-i casc, pac, îmi zgârâie vreunul bicicleta.
    Număr cu 666 trebuie să fie de Bucale, dar cică ar exista și corespondent în litere pentru ăsta. SSS la daci, sau a șasea literă din alfabet FFF, de la foarte, foarte, foarte tare.

    RăspundețiȘtergere
  2. :)) Stiam ca ma va amuza ceea ce voi citi! As fi pariat... si as fi castigat!
    Sotul meu (care le are cu tehnica) venea dupa fiecare ora de scoala de "soferie" deprimat de-a dreptul! Ca are picioarele prea lungi, ca nu simte pedalele prin pantofii aceia (si nici prin ceilalti), ca nu va reusi nicicand...
    Eu, intruchiparea antitehnicii, veneam in extaz dupa orele de condus (si nu pentru ca imi placea instructorul :P); asteptam cum asteapta copiii Craciunul fiecare sedinta in parte.
    El a luat permisul din prima! Eu... a patra oara! Si nu pentru ca nu ma duce mintea (luam sala, cu punctaje foarte bune), dar aveam niste emotii la proba practica incat nu mai stiam apoi pe unde am mers, ce am vazut, ce am facut...
    Am permis de 8 ani, niciun incident la activ, ma descurc si imi place sa conduc!
    Prin urmare... sa le acordam credit, zic eu cu toleranta! Desi unii chiar se inscriu in tipologiile prezentate de tine si sunt pericol pe sosele!

    Te pup, Ina!
    Ilda
    Lavender Thoughts

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ei, postarea e o glumă cu direcție :)) așa cum le știu eu, cele două dive, viitoare șoferițe, se vor descurca fără probleme când vor avea carnet. dacă vor avea... :))) (ce nașpa sunt, râd de ele și-n comentarii :D )
      te mai aștept pe la mine, Ilda! ;)

      Ștergere
  3. :) Dacă tot vorbim de filme, şoferiţe bune vezi doar acolo! În cele americane! :P
    Deşi am auzit că s-a inventat şi motorul warp!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ei, nu doar acolo... :))

      Ștergere
    2. Hai,că în filmele ruseşti nu am văzut! :)

      Ștergere
    3. ai văzut tu TOATE filmele rusești? probabil sunt exact în alea la care nu te-ai uitat tu :)))

      Ștergere
    4. Ina, dacă îmi dai numele unuia, sigur mă voi uita. Cu condiţia să fie rusesc! :P

      Ștergere
    5. când găsesc unul, promit că-ți spun :D

      Ștergere