Mișto zicere. Sunt foarte curioasă cum arăta ăl de-a spus-o primul... De ce? Nush, că sună cam ciudat... O fi inventat-o după ce a citit/văzut/auzit de călărețul fără cap... Zic...
Și, frate, m-am întrebat eu mult timp ce vrea să însemne... Adică cum: "ești cu capu'?"... Normal că-s cu el! Doar nu l-oi fi lăsat pe undeva și acum bântui prin lume fără... Oi fi eu un zombie perfect în ultimul timp, da' până și ăia au cap! Chiar nu se vede? Clar îs cu capu'... Ne-am născut împreună, ne-am obișnuit să conviețuim unul cu celălalt, ne acceptăm și ne iubim reciproc... El e al meu, io-s a lui, din astea... Și-atunci de ce vii tu să mă întrebi așa ceva? Adică tu chiar nu vezi că-s cu capu'? Că el e cu mine? Că suntem împreună, zi și noapte. Nu te-ai prins încă de dragostea profundă ce ne leagă pe viață? Și, dacă-mi vezi mărețul cap bine înșurubat între umeri, de ce să-ți vină ție să pui întrebări din astea jenante la adresa mea? Nu de alta, da' când mă întrebi asta, prima reacție e să-mi duc mânuțele-n sus și să mi-l pipăi, să mă asigur că e acolo. Dacă cine știe ce s-a întâmplat și-a dispărut... Da' nu, că n-avea cum, doar te văd și te aud clar cum mă întrebi; și cum probabil ochii și urechile mele nu plutesc în aer deasupra mea, înseamnă că-s încă bine atașate de suport... Deci, da, ori de câte ori l-am căutat disperată, cu mânuțele, era acolo. Sunt mândra posesoare a unui cap și, da, îs cu el! Atunci înseamnă că, dacă totuși mă întrebi, problema e la tine! Nu? Păi da, frate...wtf, du' și te controlează...
Mai e categoria a doua a zicerii: cu semnul exclamării în coadă, respectiv sub formă de enunț, nu de întrebare... Și-aici vine șmecheria, că-i cu schepsis chestia... Contează mult cine, de ce și cum mi-o spune. Adică e o diferență ca de la cer la pământ, ca dintre un zâmbet larg, satisfăcut și un pumn în plină fatză (da, am scris special cu tz, am ț, da' așa a sunat mai convingător pentru o anumită specie...). Frate... Dacă nu ești sigur de ce faci, mai bine să nu riști; bine, asta doar dacă nu vrei neapărat proteză și nu știi cum să faci să nu cheltui bani pe extracții... Altfel, taci și-nghite! Sigur nu vrei să faci cunoștință cu echipa mea de pitici perfect educați... Și care, da, îs și ei cu capu'... Pe de altă parte, dacă mă știi bine, și știi că-ți poți permite, hmmm...atunci chiar te rog să mi-o spui! Uneori, venit de la cine trebuie, e cel mai fain, mai tare, mai șmecher compliment ever... Bine, bine, recunosc...așa a fost și ăl din mail...
În concluzie... Ce, mai vreți și concluzie acum?... Ha! Măcar atât mă gândeam că puteți face singurei...
Da'-i ok... Fie... Mă simt generoasă în seara asta... Deci, în concluzie: păi, da, clar, îs cu capu'! Mai avea cineva vreun dubiu?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu