La steaua care-a răsărit...

Și se făcea că azi eram cam varză. Adică, mai varză ca de obicei... Și, cum stăteam io așa și mă admiram în oglindă cât de rotundă și de verde mi-s, mi-o pocănit messu'... Tannaaammm... Mesaj. Și mi-o venit pân cablu' meu galben de net, de departe rău, de la o prietenă, un link. Cu o povestioară simpatică. Și scria, pe acolo pe undeva, cum că, atunci când apare prima stea seara, poți să-ți pui o dorință. Și, clar, n-ai voie s-o spui că nu se mai îndeplinește...

Și se făcea că am fost la un concert cam plictisitor (noroc de cei cu care am fost, că-s simpatici și nu m-au lăsat să adorm pe picioare...), de unde am șters-o relativ repede. Am luat-o frumușel pe jos, via faleză, spre casă. Și, deodată, mi-am amintit de șmecheria cu steaua... Și uită-te frate în sus, întoarce-te, dă-ți capu' pe spate până pocnesc oasele, holbează-te bine de tot după ceva care să sclipească pe cer... Nori. La un moment dat însă...am zărit-o. Era fix deasupra mea, mică și abia lumina... Dar, frate, era stea! Și, recunosc sincer, în momentul ăla m-am gândit doar la mine... Și-am prestat șmecheria... Acu' stau și cuget...oare... Poate da...:)

Bonus, melodia găsită în povestioară... Faină...



Dar oi fi nimerit-o pe cea bună...:)

Why can’t I be as lucky
As those other people are
I guess I must be wishing
On someone else’s star...