Piticii și vaporu'

Azi dimineață, toți piticii mei, de la mic la mare, s-au trezit cu fundu'-n sus. Bosumflați, ciufuți, botoși, crizați... V-ați prins ce vreau să zic, nu? Așaaa... Unde mai pui și că nu ieșeau la număr... Apăruseră vreo 2 în plus, sigur nu erau acolo cu o zi înainte. Mă rog, ce mai contează 2... Și, ce fac eu în situații din astea de criză? Îi scot la plimbare, clar! Să se aerisească, să-și consume energiile distructive, să obosească și să se culce la loc. Timp în care eu pot să gândesc, să gândesc, să gândesc... Buuun. Și unde prestez acțiunea? Pe faleză, desigur.

Ajung eu acolo fericită (mai mult sau mai puțin...), mă cotrobăi prin geantă după afumători și dau să mă așez pe banca mea preferată. Ca să trimit piticii la joacă, timp în care să pot cugeta la ale mele în liniște... Da' nu azi! Pe banca mea dormea cu sforăituri un boschetar... /:) Aarrghhh! Frate, io nu pot să cuget la fel de bine într-un loc oarecare! No way! Că nu degeaba am locuri alese prin tot orașul... Plec. Cu piticul respectiv enervat la culme... Următoarele 3 bănci erau populate, abia pe a patra am reușit să mă așez. O bancă nașpa, nu mi-a plăcut niciodată să stau pe ea... Mda...

Aprind o țigară. Umbră. Liniște. Răcoare. Raiu'... O termin. Mai aprind una. Apa clipea în depărtare. Vreo câtiva pescari tot aruncau cu bățu-n baltă. Nu eram foarte atentă la ce era în jur, dar toate se contopeau într-un tot și mă făceau să mă pot concentra la ale mele. Ajunsesem la a patra țigară, când...damn...se aud voci în stânga. Un nene își plimba moștenitoru'. Într-un căruț rooooz... Și, deși nu se auzea nici un sunet de acolo, moșu' tot dădea din papagal și explica chestii godacului. Și, la naiba, trece un vapor. Plodu' e extras rapid din plimbătoare, ridicat în brațe și pus să învețe lucruri noi gen - vapor! Singura problemă, se pare, era una simplă: puștiu' voia să bugine în căruț, nu să afle, musai în momentul ăla, ce-i un vapor.

Și, uite așa a repetat "tataie" de douăj' de ori: "uite, vaporu' "... Perseverent, nu glumă! Timp în care îl arăta cu deștu' de la mâna liberă, adică aia cu care nu ținea crăcănatu'. Plodu', pauză, nu zicea nica. Mai aveam juma' de țigară... N-am mai rezistat, m-am sculat de pe bancă să mă car, că se duseseră dracu' relaxare, liniște și gânduri... Și, în timp ce mă îndepărtam bombănind chestii de dulce pe care să le găsească omu' în frigider când s-o duce acasă, aud o voce cristalină: "'ale 'apol" Dumnezeule... Cum care vapor? Ăla pe care ți-l tot arată și numește bunic-tu, de 5 minute!!! Moment în care am grăbit pasu', nu de alta, da' n-aș vrea să citesc mâine-n ziar: "Bunic și nepoțel, făcuți avion și zburați drept în Dunăre, de pe faleza superioară"

Și mă gândesc eu așa... De ce, doamne iartă-mă, să te chinui să-ți înveți progenitura chestii noi dacă: 1.n-are, din diverse motive, neuroni , sau are doar juma' de bucată, sau are unu' da-i în pauza de prânz; 2.o fi prea mic să priceapă care-i diferența dintre deget-pește-muscă și vapor; 3.plodului îi e somn de pică, și bugină în brațele tale în timp ce-i oferi tu savanta explicație: "tataie, uite vaporu' "... Frate... Uite de asta eu prefer un cățel! Puiul meu, la câteva luni, știa jucăriile care cum se cheamă și le și aducea când îi spuneam. Și avea un coș plin ochi de plușuri, mingi și alte chestii pentru căței. Cuminte și deștept! Dar dacă ies cu ea la plimbare, moși de genu' lui "tataie" se uită urât la mine și comentează că trec cu "câinele" prin locul unde se joacă drăguțu' de copilaș. Asta-i discriminare, pe bune! Și apoi, de ce-mi compară puiu' meu curat, cuminte, educat și deștept cu chestia aia plină de muci, care se bălăcește-n praf și noroi, care urlă din toți rărunchii, și care pricepe ce-i spui doar din doi în doi... Hmpf....

Asta o fost aventura de azi. Agitată la început, nervoasă la mijloc și ciudată la final. De ce ciudată? Hehe... Pentru că, în graba în care am plecat, am uitat să-mi adun piticii. Au fugit câțiva după mine, da' acasă m-am trezit fără juma' din ei, restu' cred că încă bântuie singurei pe faleză. Dacă îi găsiți vreunul dintre voi, well, păstrați-i, io nu mai am nevoie de ei... :D