Cu tricoul pe blog

A fost odată ca niciodată, acum muuulți ani, cea mai frumoasă zi de martie. Și fix atunci m-am gândit eu c-ar cam fi cazul să mă nasc, pentru că lumea asta era prea tristă și prea cuminte fără mine... Și uite așa a apărut în univers o berbecuță blondă, cu ochii albaștri, neastâmpărată, dar cu aspect de îngeraș (doar cu aspect...). Pe care, evident, cum o poți îmbrăca altfel decât în rochițe, fustițe și alte alea de îmbraci fetițele când îs mici. Și, frate, m-am chinuit așa câțiva ani, până am mai crescut și am constatat că aceste minunate toalete nu se prea pupă cu cățăratul pe garduri, salturi în și din copaci, statul pe bară sau alergatul după mâțe să le pup... Și așa a sosit timpul pentru a doua cea mai frumoasă zi: cea în care am descoperit tricourile! Și am devenit prieteni nedespărțiți!

De când mă știu, și mă știu de ceva timp..., am considerat că e cea mai minunată piesă de vestimentație... Lung, scurt, cu mâneci, fără, larg, strâmt, cum o fi, pe mine să fie! Dacă e potrivit și cu o pereche de blugi sau de alți nădragi comozi, deja vorbim de raiul modei...

Și am avut perioada mea colorată, cu maimuțoi din desene animate. Perioada albastră și cea portocalie. Apoi a urmat brusc una mai războinică: țoale negre cu diverse ciolane pe ele, formații sau mesaje. Care nu m-a ținut prea mult, pentru că am constatat că desenele animate și culorile stau mai bine pe mine ca în dulap! Drept urmare, acum port de toate...

Până acum ceva timp, preferatul meu era unul cu toate personajele de la looney tunes pe el! Dar acum, a fost lejer surclasat de cel din poza alăturată! De ce, cred că vă dați seama... Pentru că e minunat de genial, cu un berbec pe el!!! Și, dacă până acum sloganul: "tricoul îl face pe blogger" s-ar fi mulat, în cazul meu, perfect pe cel cu desene animate, azi se identifică de-a dreptu' cu minunăția asta cu "Be Aries"!

Și de ce îl face el pe blogger? Păi, eu, una, am scris toate postările îmbrăcată lejer, în tricou... E simplu. Așa mă simt eu bine, comod, deci ideile-mi vin mai repede, tastele merg ca unse, cuvintele aproape sar singure pe ecranu' laptop-ului... Presupun că și pentru ceilalți bloggeri e la fel. Adică, nu-mi imaginez pe nimeni stând comod la el acasă și scriind pe blog îmbrăcat în corset + pantofi cu toc, costum cu cravată, sau rochie neagră, mulată, cu paiete...

Și, cum eu am revenit la perioada mea colorată, dar mai port și negru, m-am gândit să scriu toate astea având un scop bine definit: să încerc să câștig un tricou nou nouț, pe care să-l adaug la magnifica mea colecție! Și nu unul oarecare, unul fain rău de tot! Respectiv, ăsta! Care, n-ar fi imposibil să devină în curând ză uan...



Concluzii? În caz că... pune corsetu'-n dulap, taie cravata, îmbracă manechinu' în rochia cu paiete și trântește un tricou pe tine înainte să te apuci să scrii pe blog! O să vezi diferența... ;)

Campanie Blogal Initiative.