Vis fierbinte

Ti-tit, sms. Tiit, sms. Tii, sms. Și bum, somn! În secunda 2, instant, ca cizma, ca al treilea bolovan pe stânga, muntele Everest, ca ursu' iarna... Și-a început! Cum cine? Visul... Ăla programat mai devreme prin sms-uri! 

Și se făcea că eram eu într-un loc cu verdeață. Nu, nu în ĂLA... Nu dădusem colțu'. Era o poieniță, să-i zicem așa. Și mergeam eu veselă prin iarba care mirosea a verde crud, când aud: "nu te-am mai văzut de mult". Mă uit dreapta/stânga/față/spate, nimic. Mi s-a părut... "Nu te-am mai văzut de mult". Ei, hai... Arată-te odată, să te văd, că altfel o să cred că a început să vorbească neuronu' cu mine, direct în urechi! (râs vesel și ușor pițigăiat) Și apare. Mda, trebuia să mă gândesc. Ce altceva putea să fie într-un vis de-al meu, decât o gărgăriță... Care vorbea, da. Ce, la voi în vis gărgărițele nu vorbesc? Și deodată, din verdele ăla foarte verde, s-a ridicat un stol de bulinate roșu cu negru. De unde ați apărut, frate, atât de multe? "Păi, noi suntem gărgărițele pe care le-ai pictat tu până acum!" Și erau multe. Da' multe... Nu mă gândisem că am creeat o asemenea armată...

 Miau! Hopa...stai așa că asta nu mai e gărgăriță. Deși n-ar fi nimic ciudat ca la mine-n vis gărgă să miaune... O coadă de ratono-veveriță ieșea din iarbă. Era "băietu" meu cel negru și tâmp. Motanschi, ce cauți afară? În casă cu tine! "Am întâlnire!" Iaca na, aventură, s-o făcut mare, îl caută gagicile... Da' stai așa. Aia nu e... Nina? Golanule, cu cine te întâlnești tu? Să fii educat și să te porți frumos! Poate mă faci de rușine... "Mergem la picnic, calmează-te!" Să mă calmez...și cică să mai crești copii în ziua de azi... Hmmm, uite, mai văd niște cozi, se pare că nu m-a mințit.... Băiat cuminte! Mă duc să salut și eu pisicile... Zombi? Pespi? Nemo? Când v-ați cunoscut voi? Părinții voștri știu unde sunteți? Și tu cine ești? Tre' să fii Cami!
I-am lăsat singuri, aveau păturică, apă plată, bulinuțe și conserve cu sos...
"Eu am voie să mănânc ceva?" Mă întorc... Era copilu' număru' 2, Annabella, cocker-ul meu grăsuț. Știi că ai diabet, mami, nu ai voie conserve de pisici, da' poți mânca ou și brânzică! "Yummy, atunci stau și eu la picnic!" Mda...vis de noapte, na...

Mă, da' a ce miroase? Mmmm... Și deodată o văd! Mare. Rotundă. Galbenă-aurie. Încoronată de aburi, ca o adevărată regină ce este... Mă întind fericită spre ea să apuc o felioaie. Și, când s-o ating, ușor și delicat (sau nu...), deschide ochii! WTF?... "Vrei să mă halești?" Păăăăi...cam da! Pot? "Nu poți! Și să-ți fie rușine că ai asemenea gânduri necurate!" Adică cum, frate? Eu îs eu, ea e cea mai bună pizza ever! Gânduri necurate? Că vreau s-o devorez? Mie mi se pare cel mai inocent gând cu putință! Și apoi, ce-aș putea face altceva? E vina mea că arată și miroase în halu' ăla de minunat de gustos? Și măcar dacă ar sta cuminte... Da' când o vezi cum se uită la tine sfidător, rânjind fierbinte ca un soare, și când o vezi cum începe să se întindă senzual în fața ta și să se bălăcească-n sos picant... Aaaaaaoleu... N-ai cum să reziști! VREAU SĂ TE MĂNÂÂÂNC!!! Să-mi frigi degetele, să picuri printre ele, să te simt cum aluneci în mine, fierbinte și bună... Să... Da' stai, ce faci? Unde pleci? De ce... Mă, și n-o să vă vină să credeți ce s-a întâmplat mai departe! A început minunăția de pizza să se înfoaie, să se lungească, să devină gigantică și... Și când s-a pus, frate, să alerge după mine... Văăleu! Și mă fugărea râzând sadic, împrăștiind peste tot valuri de parfum de brânză, întinzându-se la fiecare pas și stropind sos în urma ei... "Să vezi, dacă te prind, cum e să fii mâncată!!!" Adică eu trebuia să văd asta... Mâncată de o pizza uriașă! Dar în vis fug repede. Ha! Nu are cum să mă prindă ăăă...aaaaa...bum! Mă împiedic de o broască țestoasă adormită și pic în iarba care acum nu mai miroase a verde crud ci a PIZZAAAA!!! Și se face întuneric! M-a prins! M-a învăluit. M-a împachetat în ea! Nu mai pot să respir. Simt că iau foc. Nu mai am cum să-mi mișc mâinile, sunt lipite de corp cu brânză! 4 feluri de brânză, delicioasă de altfel... Și mușc cu sete de unde apuc! Fără să mă uit, fără să mă mișc, deschid maxilarele și haț, o gură plină! "Aaau, ce faci acolo?" Te mănânc! Ce dracu' poți să faci altceva, când ești atacat de cea mai bună pizza din univers, care sta pe tine și te strânge drăgăstos în brațele ei lungi și fierbinți? S-o halești! Da' asta era gigantică... Ce mă fac eu? Chiar dacă e vis, stomacu' meu nu e mai mare... Mușc, mușc, încep să văd lumina, da' tot prinsă sunt! Și deodată se luminează de tot. Nu mai simt îmbrățișarea puternică și fierbinte a pizzei. Nu, n-am mâncat-o pe toată... Ieeee! Au venit prietenii mei să mă salveze! Fiecare avea câte o halcă mare în fiecare mână. Și mestecau de zor pizza cea întinsăcioasă, fierbinte, galbenă, delicios de mirositoare și scăldată-n sos picant!

Concluzii? Pictați gărgărițe ca să visați cum vă vorbesc, adoptați pisici să aveți pe cine lăsa la picnic și...never ever nu vorbiți de pizza înainte de culcare! Decât dacă aveți prieteni pofticioși/mâncăcioși, care știți că v-ar sări în ajutor, chiar și în vis...

Notă: A se citi cu detașare și cu gura închisă. Altfel, provoacă pofte inimaginabile, de-a dreptu' criminale și are consecințe tragice, precum: încețoșarea privirii din cauza pozei cu pizza pe care v-o imaginați, grave halucinații olfactive cu aromă de brânză și, în final, inundarea masivă a tastelor... În caz de nerespectare a acestor indicații, nu ne asumăm nici o răspundere și nu vom fi vinovați în caz de daune suferite de neuronu', stomacu' sau papilele dumneavoastră gustative...