De-ale verii...

E vară. Soarele e sus pe cer și ne mângâie cu razele lui călduțe. Copacii și florile îi zâmbesc vesel, iar păsărelele ciripesc în cor, bucuroase că, în sfârșit, e cald afară. Da' toate astea or fi fost valabile în altă vară, într-una de când aveam eu 7 ani și scriam compuneri care începeau așa... Acum? Frate... Asta nu-i vară! E un cuptor uriaș de pizza, cu încălzire astrală, fără pizza în el..., în care te coci la foc mic, în suc propriu, ori de câte ori ești nevoit să umbli pe afară. Asta dacă ești așa, ca mine, adică fără să ai la scară mașină dotată cu aer condiționat... Am doar bicicletă. Cu aer condiționat de viteza cu care pedalez... Deci nu-i bun! Și skateboard. Pe care o să mă sui atunci când o să vreau să-mi rup ceva: deget, mână, picior sau gât.... Până atunci, o să stea cuminte unde stă de 10 ani: sprijinit de șifonier...

Drept urmare, îmi rămân, pentru a-mi deplasa materia cenușie de colo- colo, cele două piciorușe din dotare și mijloacele de transport în comun. Ce nașpa sună asta: "în comun". Bine că e vorba doar de transport... Și nu doar sună nașpa, da' mai și miroase la fel! Pentru că, desigur, odată cu venirea verii, din cauza căldurii prea mari, apele încep să se evapore, râurile scad vertiginos și unora nu le mai curge apa la robinet. Adică probabil asta se întâmplă, de un procent însemnat dintre concetățenii noștri put... Dacă-s afară, mai adie briza, mai vine o pală de vânt, mai o boare caldă și, dacă ai noroc să mergi în direcția potrivită, "parfumurile" unora sunt împrăștiate și duse în direcția opusă locului în care te afli tu.

Da' ce naiba te faci dacă tre' să ajungi în capătul celălalt al orașului și, uf, ghinion, azi n-ai bani de taxi? Te sui în maxi. Sau autobuz, că cică-i mai mare și e aer mai mult. Care aer... Unde? În plămânii celor care te înghesuie ca o sardină nefericită, care a nimerit din greșeală în conserva lor zilnică. Pentru că asta sunt autobuzele: niște recipiente pline cu moși care, pentru că merg moacă, se plimbă de ici până dincolo, dus/întors, aproape zilnic. Dacă ar fi plătit biletul, ar fi fost probabil semi-goale. Dar așa... "Mmm, n-am pâine, tre' să mă duc să cumpăr. Aia de lângă bloc nu-i bună că-i prea crudă, îmi place cea de la chioșcul de la două stații distanță." Și hâț în sus, hâț în jos, și-a făcut și plimbarea zilnică, a socializat cu alți "prieteni" de autobuz pe care de acum îi știe bine și are pe masă și pâinea preferată. Fain, nu?

Da, știu, sunt răutăcioasă, nu-s toți așa... Doar majoritatea! Și apoi, n-aș avea nimic cu ei, să se plimbe cât vor, atâta timp cât nu se uită criminal la mine când am norocul să ocup un loc, pe care-l PLĂTESC și atâta timp cât nu-mi stau băgați în suflet, lipiți de mine și oftând din toți rărunchii, doar- doar m-oi scula de acolo... Nu mă scol. Pentru că, atunci când iau autobuzul, o fac pentru că pe traseul respectiv nu-i maxi iar eu tre' să merg muuulte stații. Și picioarele mele sunt făcute din același material și dor la fel... Îs mai tânără? Da, și? Tre' să fac drepți imediat ce văd un dinozaur lângă mine și să-l rog să se așeze pe locul meu? Da' poate am probleme cu articulațiile, poate am anemie și abia mă țin pe picioare, poate vin de la un târg unde am stat 10 ore în picioare... Nu! Ce știi tu? Tinerii nerușinați din ziua de azi...

Și n-aș avea nimic împotriva lor, dacă s-ar SPĂLA! Da', nu. Apa costă. Apa te udă. Apa subțiază pielea dacă o folosești în exces, adică mai mult de o dată pe, hai să zicem săptămână... Și faci bube, iritații, pentru că pielea nu mai e protejată de grăsime, jeg și celule moarte. Nu înțeleg de ce, odată cu înaintarea în vârstă, de la un anumit punct, unii încep să dezvolte o ură fățișă pentru apă. Devine inamicul numărul 1, care trebuie evitat cu orice preț. Doar îs liberi toată ziua, timp au căcălău, cât ar dura să facă un duș înainte să plece de acasă și să se urce în aceeași mașină cu mine? Rrrrrrr...

Azi îi sâmbătă. Azi stau acasă. Unde miroase frumos și în pat lângă mine stă motanul. Care se spală toată ziua! Ha!