vineri, 2 august 2013

Friends, right?

Unii oameni sunt fericiți dacă au mulți prieteni. Eu nu prea pricep asocierea asta de cuvinte. Dacă-s mulți, n-au cum să fie toți prieteni și dacă-s prieteni, n-au cum să fie așa mulți...

Eu nu reușesc să simt en-gros și ce am de dat e pe alese. Dacă sunt prietenoasă nu înseamnă neapărat că te plac iar dacă am momente în care sunt antisocială, refugiată-n lumea mea, nu înseamnă că-mi ești indiferent. Așa cum, dacă nu dau semne prea entuziaste în unele zile, nu înseamnă că nu te iubesc la fel de mult ca-ntotdeauna... Adică...mult.

Nu simt nevoia să-mi înmulțesc numărul de prieteni deci, clar, niciodată n-o să mă vezi căutând așa ceva. Din nici un motiv. La mine trebuie să apari tu. Ciudat, fără sens și când mă aștept mai puțin. Să ai click-ul ăla la tine și să mă pocnești cu el. Toți prietenii mei se încadrează în schema asta, deci, se votează și se transforma în lege.

Îmi ești prieten pentru că țin mult la tine. Nu pentru că am nevoie de ceva de la tine. Unii simt asta din start, alții au nevoie de o bucată de timp s-o constate. Mai devreme sau mai târziu tre' să te prinzi de asta. Dacă nu, ce dracu' cauți în lumea mea?!?... Dar, evident, dacă-mi ești prieten și am nevoie de ceva la un moment dat, îți zic. Ar fi tembel să n-o fac...

Cât am fost mică, am iubit iepurele meu cu o ureche. Nu m-am plictisit de el, nu l-am aruncat într-un colț pentru că era altfel și nu mi-am dorit alt iepure. Azi, prietenii mei au toți ambele urechi. Asta ca chestie... Pentru că, oricum ar fi fost, n-ar fi contat, eu îi vreau pe ei, nu simt vreun gol care trebuie umplut și nu-mi trebuie alții noi. Dacă e să apară, e ok, loc se poate găsi. Iar eu știu să nu dau cu piciorul cuiva care merită. Care mă merită. Chiar în cazul în care celălalt dă...dar asta e altă poveste.

-Știi ce îmi place mie cel mai mult la noi două?
-Nu. Uimește-mă.
-Totul.
.....

În rest... Bună dimineața, soare, cu șosete în picioare!

4 comentarii:

  1. ohoo, esti prea blanda si buna... dar sunt de-acord, nici eu nu caut, la mine apar pur si simplu si aleg sa-i primesc nu sa-i resping. Asa cum te-am primit si pe tine cand ai aparut.
    De restul are grija sita. Sau balanta. Ce dam vs ce primim. Ca de prieteni la bine e plina lumea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. așa sunt eu, o dulceață de om :))
      eu, când apare cineva, nu aleg dacă-l vreau sau nu. eu simt dacă da sau nu... și n-aș putea trece peste ce simt, chiar dacă mintea mi-ar spune altceva.
      nu știu să am o sită... iar balanța mea e înțepenită la mijloc. nu stau niciodată să socotesc ce dau și ce primesc. dar, celor la care țin le dau cât pot eu de mult :) însă, da, am un pitic care are grijă de lista cu prieteni și el decide cine stă și cine rămâne. și asta brusc :))

      Ștergere
  2. A avea un prieten este mai vital decat a avea un inger !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. eu i-aș fi răspuns lui nichita că a avea un prieten este același lucru cu a avea un înger... :)

      Ștergere