miercuri, 9 octombrie 2013

Atac blănos

După zilele alea crunte cu frig de noiembrie târziu și aproape țurțuri la nas, s-a îndeplinit profeția celor de la meteo: s-a încălzit. Și-a apărut iar soarele, care dăduse bir cu fugiții, sau plecase și el în vacanță în țările calde... Așa că, nu mi-a trebuit mult să adopt, cu toată inima, poziția "gândac nemișcat, înșurubat bine pe prima bancă ivită-n cale".

Bigmenul negru aduna cu simț de răspundere razele soarelui și-mi dubla porția de căldură, mâna-mi strângea încântată o sticlă cu suc de morcovi+zmeură iar picioarele zăceau fericite în super-ghetele mele cu multiple protecții. Alături, o prietenă care, mai serioasă din fire, probabil nu avea moaca mea de plod-extaziat-lățit-sub-soare, dar clar se simțea bine. Moment în care apare ea. Țup-zdup, în 2 secunde era călare pe banca noastră. Ne privea circumspect și nu știa ce să facă. Apoi brusc a știut. Sfâr-sfâr la mine-n brațe!

Na, acum ce era să fac... Obligat-forțat a trebuit s-o mângâi. Și s-o smotocesc. S-o întorc pe toate părțile. Să-i fac masaj la ceafă. Furnicuțe pe burtică. Control la penuțe. Toate astea pe același continuu sfâr-sfâr... Iar eu m-am gândit așa: stăteam lățită pe banca aia, la soare, aproape mârâind de plăcere, să vezi că a crezut că-s un pisoi. Unul uriaș, ce-i drept, da' pisoi... Adică de-al ei! Cu blană ciudată doar pe cap, dar ce contează...

Moment în care adâncile mele cugetări au fost brusc întrerupte de ceva mult mai grav decât pisicuța torcăcioasă care mă atacase: venise maică-sa! O ditamai mâța, grasă, tărcată, cu blănița impecabilă și cu o privire suspicioasă... Adică: mă, da' ce faceți voi acolo cu puiu' meu, a? Vă purtați frumos, sau e nevoie să vă franjurez oleacă fizicul? Noi două; nu, tanti pisică, suntem cuminți, nu facem nimic la domnișoara mâța dumneavoastră! Bine, smotocitu', alintatu', frământatu' nu se pun, nu-s așa grave...

Mă și ne-a crezut că suntem cuminți și țuști la prietena mea în brațe. Da' așa, hotărât, fără nici un stres, de parcă ar fi făcut asta zilnic. La care plodu' mâț, ce, el e mai fraier? Și frumușel, încetișor, a escaladat-o pe maică-sa, care, la rândul ei, o escaladase pe prietena mea și care acum trona măreață la ea în brațe. Și mută mâna dreaptă că-i alunecă fundu' la doamna pisică-mamă. Pune-o pe stânga mai în față, că junioara nu stă confortabil. Și nici piciorul nu șade bine peste celălalt, că nu au mieunatele loc destul în brațe. Păi ce, e de joacă?...

Ca să n-o mai lungesc, au stat așa, nemișcate, toate 3, vreo 2 ore, cred... Nici blitz-ul aparatului meu nu le-a deranjat, nici cățeii care treceau pe lângă noi la plimbare, nici chiar baba care a scuipat disprețuitoare și a bodogănit că "uite și la asta, stă cu pisicile-n brațe", de parcă cine știe ce crimă ar fi fost... Se lăsase seara cu frigul adiacent și doamnele profitau de "soba" mobilă care le găzduia cu drag.

Așa că, fiți atenți când și unde vă așezați! S-ar putea să fiți și voi atacați , brusc și îngrozitor, de creaturi îmblănite, sfârâicioase, alintăcioase și periculos de simpatice!

În rest... Mi-am cumpărat cartofi proaspeți pentru puturoși, gata tăiați! Nu se compară cu cei mai buni cartofi prăjiți din lume, ai tăi, dar asta e... Mă duc să-i înec într-un coșmar imaculat de usturoi cu smântână și să-i devorez elegant, unul câte doi, în compania unei salate de sfeclă roșie. Da, am și pentru tine un borcan... Bună dimineața!

dovada!

4 comentarii: