joi, 7 noiembrie 2013

7 noiembrie cu cățel, cutii și like-uri

Am făcut 2 cutii noi (poate pun poze zilele următoare, după târg, că-s foarte încântată și mândră de mine când le privesc). Și normal, ce altceva să fac decât să mă laud cu ele... Se trimit sms-uri prietenilor, se sună persoanele care știu să aprecieze treaba asta și, dacă prinzi pe cineva pe facebook, zi-i rapid de cutii! Nu în ultimul rând se sună un prieten și se corupe la o cafea în parcul însorit, ca să i le arăți, bineînțeles!

Mi-am luat eu o ciocolată caldă micuță, dulcică și drăguță, m-am plantat în banca cu vedere la soare și le-am scos. Cutiile, bre, de ele e vorba. Fii atent, nu pierde șirul... Le despachetez atent din plasticul cu bule de aer, le întind ușurel, pentru o impresie artistică maximă și mă pregătesc să primesc laudele cu cel mai inocent și baban zâmbet din mine. Și stăteam eu așa, zâmbind larg, când văd o namilă de câine care părăsește grupul ce urmărea o cățelușă și zdup sus pe bancă, în spatele meu.

Acum stăteam nemișcată: să mă uit, să nu mă uit... M-am uitat. Stătea în fund cuminte, dând fericit din ditamai codoiul pe care-l avea. Uitându-se la mine. Nu mi-e mie frică de câini dar totuși, era la 10 cm de moaca mea... I-am zis că ar fi drăguț din partea lui să coboare. Dădea din coadă. I-am explicat că nu am nimic de mâncare. Dădea din coadă. M-am ridicat spunându-mi că, poate dacă mă vede mai mare ca el, se intimidează și pleacă iar eu pot să-mi continui discuția, ciocolata caldă și laudele. S-a așezat mai comod, mai exact cu fundoaca pe juma' din rucsacul meu. Și dădea din coadă. Așa că, mi-am luat jucăriile și ne-am mutat pe altă bancă.

Taca-taca mai departe. Mă uit în spate: nu știu când venise acolo dar ședea tacticos, culcat, lângă noua bancă. Cred că mai avea un pic și începea să-mi zâmbească. Am zis că așa e el, foarte prietenos. Dar atunci de ce nu se ducea și nu dădea atenție nici unei persoane care trecea pe acolo?... Hmmm... Se uita la oameni, tolănit, fără interes. Asta până a apărut o pereche de moși, el și ea, care arătau a fi mai acri decât murăturile vecinei de la 2. Și unde se pune domnu' cățel cel pașnic pe lătrat poșeta madamei de ziceai că a depistat un roi de draci în ea și vrea să-i extermine. Ăia au început să înjure cu atâta ură că parcă o vedeai cum plutește, puțind, în jurul lor. Și se aplecau după pietre. Repet, cățelul nu lătra la babă, ci la poșeta ei! Prietena mea, care se cam teme de câini, se făcuse mică în colțul ei de bancă. Am liniștit-o spunându-i cum stă treaba: sunt sigură că, la un moment dat, băbăciunea respectivă a pocnit acel câine cu acea sau altă poșetă. Și așa ceva nu se uită...

În rest... Nu știu cum și ce s-a întâmplat azi, da' de pe la 5 așa au început să curgă like-urile la pagina mea de handmade. Muuuuulte! Adică incredibil și ciudat de foarte multe. S-a spart țeava... Da' nu mă plâng. Deloc... Bună dimineața!

4 comentarii:

  1. taca taca si noi curand, la vreo 6 beri?
    mab

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. doar 6? eh... bine... :D și să vezi ce de-a taca taca o să fie! :))

      Ștergere
  2. Da' mie de ce nu-mi apare în news feed ceea ce postezi tu pe paginăăă!?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. există 2 variante:
      1. nu-ți apare pentru că n-am mai postat mare lucru în ultimul timp :))
      2. probabil nu ai bifat să primești notificări de la mine și trebuie să faci asta cât mai curând. adică ACUM! :D

      Ștergere