luni, 9 iunie 2014

Ce faci când ar trebui să te odihnești liniștit

Te gândești. Și, uite așa, se duce dracu' relaxarea în poziția craci pe pereți... După care scrii pe blog, că n-ai stare.

Azi nu înțeleg chestii. Nu, nu m-am tâmpit brusc, n-am dat cu capu' de țeava de la baie și nu m-au răpit extratereștrii ca să-mi facă transplant de creier cu unul de piropopircăniță. Sunt la fel de genială ca până acum, ha! Da' mă tot gândesc la lucruri care mă fac să fabric o armată de întrebări mai mare ca cea a Chinei...

De exemplu. Cât de prost poate să fie cineva, încât să nu-și dea seama că-i prost. Foarte, cred că ar fi un răspuns... Daaar, când ești mai puțin prost ca ăla din întrebarea anterioară, adică ești atât de deștept doar cât să-ți dai seama că ești foarte prost, de ce te încăpățânezi să vorbești mult, să nu zici nica și să le confirmi celorlalți ceea ce deja știu și ce știi și tu, adică că ești prost? N-ar fi mai bine să-ți pui un sac în cap, să te ascunzi sub masă și să taci naibii din gură? Că faptul că caci cuvinte multe, ca mitraliera, nu înseamnă că și zici ceva... Doar arăți că ești prost, dar asta era deja stabilit anterior.

Și de ce, când ești prost, foarte prost, teribil de groaznic de prost și cineva îți zice asta (poate ca să-ți facă un bine, serios...) tu te umfli, ca mămăliga-n maț, și-l acuzi pe ăla că e invidios, lipsit de educație, hater, nemulțumit, frustrat, îl asociezi musai cu un animal, la alegere, îl comentezi cu pretenii tăi (la fel de proști), dacă ai blog, scrii despre asta băgând niște virgule între subiect și predicat, mai pe scurt, te înfoi ca un păun supraponderal năpârlit? Întrebarea asta mi-a venit ieri, da' mi-am amintit-o azi, după ce am citit postarea lui Cami despre invidie, genială! Și brusc mi-au apărut niște moace-n cap, înșiruite tâmp ca la expoziția de galinacee outoare, ale candidaților la întrebarea asta.

Ca să înțelegeți mai bine ce vreau să zic, că voi nu-i știți pe ăia la care m-am gândit eu, gândiți-vă la cei care vin la emisiuni de genul "Românii au talent", fac pârțuri în mai multe limbi, dansează ca un pinguin cu platfus, imită o bere care se răsuflă-n pahar sau rag ca un măgar cu râie bipolară pruriginoasă pe corzile vocale și apoi se isterizează când li se arată ușa. Și scuipă juriul cu toate cele 128 de cuvinte pe care le au în vocabular. Cam așa ceva...

Sau persoana aia, pe care toți o avem prin preajmă, care vorbește, turuie, taca-taca, care acaparează orice conversație și, la un moment dat, te face să te întrebi: băi, da' asta ce vrea? Croncăne de două ore și încă n-a zis nimic... Te-ai întâlnit cu un prieten? Nu contează, dacă se întâmplă să fie și ea în peisaj, tot ea vorbește, ce dacă nu-l știe bine pe ăla... Și tu cu prietenu' schimbați priviri, vă înțelegeți prin telepatie și vreți să-i faceți vânt pe liniile de troleu, ca să tacă naibii să vorbiți și voi ale voastre.

Sau vecina de la scara 3, care s-a luat după Veta de la patru și și-a făcut blog. Că se plictisea, se poartă și e cool. Și care acum scrie pe el în draci recenzii la telenovele, sfaturi dă dragoste, rețete de tocană, reclamă la chiloți comestibili, aventuri cu instalatorul și cu sex (din ziua în care i-a dat buda pe afară) și povești romantice despre cum ar vrea ea s-o fută ăsta data viitoare, când i s-o înfunda "ghiuveta". Da, să nu uit, mai bagă și ceva fond muzical pe blog, că ce dacă e manea, e treaba ei ce ascultă și, dacă nu-ți place, n-o citi.

Cum subiectul "proști" e infinit, mai las și pentru altă dată, că am și altă dilemă azi. De ce dracu' zic unii țigare??? Mă duc să fumez o țigare. Băăi, mai bine te lași de fumat, că deja se pare că ai cancer la neuron... Și, măcar așa, nu o să mai ai motiv să pocești amărâtul ăla de cuvânt care nu ți-a greșit cu nimic! Sau mingii. O minge, două mingii. Poate ai Parkinson și-ți tremură deștele și tastezi doi de i în loc de unul. Sau, cel mai probabil, ești prost. E "mingi", UN i. La fel cum e "ridichi", nu ridichii! Așa cum zici vacă-vaci, nu vacii!

În rest... Mai am încă, multe, da' mi s-a făcut foame, deci mă duc să sap prin frigider, poate dau de ceva care să se împace cu niște ardei copți... Bună dimineața!

5 comentarii:

  1. și, încă o chestie. e foarte greu să scrii în limba română când asculți salam. te ia, așa, cu unduieli și trepidații.

    RăspundețiȘtergere