About Me. About love. And about hate... P.1

   Frate, sunt atatea de scris la capitolul asta, ca sigur va avea mai multe părţi...  Azi am avut o expozitie la Gradina botanica. A fost o vreme superba! Ador sa stau acolo, in gradina, pe bancuta mea secreta! Eram ca un gandac mare, negru, care statea pleoştit, adormit si moale în bataia soarelui... Iubesc soarele! Iubesc si ploaia... Dar urăsc, profund si sincer, umbrelele! Ce dacă mă ploua? Mă udă si gata... Mare branza... Apa nu-ti face nimic rău... Dar se pare ca mulţi nu-s de părerea asta... Mai ales cei care aleg, ferm si decis, sa nu se lase atinşi de ea... Asa ca, urăsc sa merg cu mijloacele de transport în comun! Mai ales vara....cand procentul celor care s-au hotarat sa economiseasca apa si sa nu se spele e mult mai mare...  Îmi place sa merg pe jos! Singura, sa fiu doar eu si muzica mea sau cu cineva, dar sa fie o companie plăcută! Prefer faleza. Goală! Urăsc sa găsesc acolo juma' de Galaţi, jumătatea nasoala de cele mai multe ori... As putea sta ore în şir sa privesc apa si pescarusii... Si-l urăsc pe nenorocitul care mi-a murdărit buturuga pe care acum nu mai pot sta! Cretinule, mi-am găsit alta, stai naibii departe de ea!!!

   Îmi iubesc prietenii! Cu pauze mai mici sau mai mari, depinde de situaţie, depinde de ce mi-au făcut... Dar termin, întotdeauna,  prin a-i iubi. Sau a-i ura...uneori forever... Cei pe care-i iubesc, definitiv si iremediabil, ştiu ca as face pentru ei orice, oricand...sau, sper ca ştiu asta... Dar urăsc sa mă minta, sa mă judece superficial, sa-mi arate ca nu mă cunosc asa cum îi cunosc eu pe ei... De aici, se ajunge automat la varsatori... Îi iubesc... Îi urăsc... Îi iubesc... Nici eu nu mai ştiu... Îţi multumesc ca ai trecut prin viaţa mea... Si ca ai ştiut sa pleci atunci cand ti-am cerut-o... Si-ti multumesc pentru ce-mi ziceai... Si apoi pentru cuvintele pe care nu ni le-am spus...

   Urăsc prostia! Sub toate formele ei. Pe cei care sunt proşti, dar nu-si dau seama. Cei care-si dau seama sunt puţin mai deştepţi ca ceilalţi, daca-ti dai seama ca eşti prost, înseamnă ca tot gandesti tu ceva acolo, în patinoarul dintre urechi. Dar si pe ei îi urăsc... La fel pe cei care vorbesc ore în şir, dar nu spun nimic! Si-mi dau seama, după 3 ore, ca am pierdut timp preţios din viaţa...timp în care puteam, de exemplu, sa duc gunoiul, sa cumpăr şosete, sa studiez de ce vaca e vaca si de ce apa nu-i uscată... Aici trebuie făcute oarece precizări! Sunt persoane cu care vorbesc ore în şir, nu spunem nimic, dar le ador! Adică spunem: lucruri fără sens, glume-din orice, chestii trăznite, absurde, ciudate, discuţie creepy/sf/dili-dili pentru un outsider... Frate, e o plăcere sa discuti cu cineva care are neuronu' în viaţa, sclipitor, sprinten, nu unu' care-i pe cale sa expire, sau care s-a uscat ca n-a fost folosit, sau unu' care moare de inima rea, ca-i singur si se plictiseste...de moarte... Insa nu-mi plac oamenii deştepţi care se cred proşti si nu-si schimba părerea nici macar după ce le aduci argumente solide. Dar poate asta înseamnă ca nu-s chiar asa de deştepţi cum par?!?... De cei prostii care se cred deştepţi nu are rost sa vorbim... A, si dacă se intampla sa-ti spun ca eşti destept, dar tu te simti prost, atunci înseamnă ca eşti prost! Mai gresesc si eu, doar om mi-s...

   Îi urăsc pe cei care nu inteleg ca nu, înseamnă nu! Pe cei care nu ştiu cand sa se opreasca. Mai ales cand le spun clar si raspicat sa se opreasca. Pe cei carora le dai un deget si ei iti iau toata mana, manusa, maneca de la geaca si o bucata din tricoul de sub ea... Pe cei care se cred buricul pamantului desi nu sunt decat o bucata de jeg cazuta de sub unghie... Nu suport oamenii cu mai multe feţe. Acum sa ne inţelegem bine, pe cei cu mai multe feţe am zis, aia cu mai multe personalitaţi sunt ok, macar una dintre ele tre' sa fie de treaba, nu?...

   Îi urăsc pe cei care nu iubesc animalele! Ador animalele! Îi urăsc pe cei care se crizeaza dacă te vad ca dai de mancare la o pisica. Pe cei care chinuie sau omoara animale i-as distribui, personaje principale, în reality-horror-show. Unde sa fie macelariti de animale, incet de tot... Îi urăsc pe cei care se uita la tine ca la un ciudat, doar pentru ca ai în casa un caţel sau o pisica. Care, bineinţeles, doarme în toate paturile, te pupa-n bot si invers, sta la masa cu tine, are mai multe jucarii ca plodu' vecinilor...etc., etc...

   Cam atat pentru azi... Dar trebuie sa fac o mica precizare inainte sa termin. E ciudat ca, pana nu demult, nu stiam cum e sa urasti. Adica stiam definiţia, dar nu o simţisem niciodata. Pana intr-o zi... Cand am descoperit cat de puternic poate fi un sentiment negativ... Si cat de bine poate sa te faca sa te simţi... Doar ca, si acum urmeaza precizarea de care spuneam, apelez la sentimentul asta foarte, foarte rar! Mai sus, am folosit cuvantul "urăsc" de multe ori, dar de fapt el ar trebui inlocuit,în majoritatea cazurilor, cu: nu-mi place, sau cu detest...
   Iubesc viaţa! Te iubesc pe tine! Oare stii?