Buna dimineaţa, Soare!

Uneori sunt momente cand vad viaţa în alb si negru. Si gri, mult gri... În ultimul timp, tot mai dese... Si merg asa, pe strada, discutand aprins cu gandurile mele. Doar eu si cu mine. În jur, nici o culoare. Si ploua. O ploaie rece de toamna, care cade gri, dintr-un nor si mai gri... Si, cum mă cert eu asa, concentrata, cu gandurile alea nenorocite (ca, de, tre' sa le tin piept, sa nu-si dea seama, doamne fereşte, ca mă pot învinge...), hopa, vad în dreapta un copac cu frunze galbene... Aaa... Nope. Mi se pare... Si gandul şef: -Un' te uiti, fii atentă la ce spun eu... Si da-i si lupta si...o tufa mare pe dreapta. Verde. Mi se pare? Frate, se intampla ceva ciudat! Aia de acolo e cumva o floare roşie?!?... Nu se poate, doar lumea mea e în alb si negru... O fi vreun virus ciudat, venit odata cu gandurile alea, ciudate si ele... Si, brusc, gandurile nu mai au aceeaşi forţa, au devenit mici, mici de tot... Mă şterg la ochi sa vad dacă-mi revin. Parcă mă dor din cauza culorilor... O raza de soare mă face sa înţeleg ce s-a-ntamplat... O raza de soare din privirea ta... Eşti o persoana deosebita! Îţi multumesc ca mă-nveti sa-mi colorez, din nou, lumea! Si-mi cer scuze pentru toate dătile cand te bat, fără milă, la cap...
  
În jurul meu continua sa ploua... Dar parcă nu mai e la fel de rece, de gri... Doar acum am soarele de partea mea... :) Buna dimineaţa, Soare!...

P.S. Nimic nu e mai minunat ca, atunci cand te aştepţi mai puţin, sa găseşti un prieten!