About Me. About love. And about hate... P.2

   Azi am fost iar la Grădina botanică, la expoziție. De data asta, n-a mai fost distractiv. Deloc! Am stat 2 zile singură și m-am plictisit rău... N-am putut nici măcar să ies afară, să stau pe băncuța mea secretă... De fapt, am fost pe acolo, dar vreo 10 minute doar... Prea puțin... Și era soare și cald... Dar nu avea cine să rămână la stand. By the way, urăsc să-mi numească cineva standul- tarabă! Se mai găsește câte o tanti din aia, cu lanț de aur la gât gen lesă, parfum de firmă care pute pe ea de la 100 de metri si care, normal, nu i se potrivește, inele cât mai mari și cât mai multe, să vorbească la telefonul de fițe la care, clar, nu stie să umble decât închis/deschis/format număr: "Auzi, dragă, e ceva aici, să vii și tu, fată, să vezi că au pus tarabe și-s o mulțime de din aștia în costume populare. Tre' să-i vezi, fată! A, nu, nu am ce să cumpăr de aici da tre' să vii neaparat să-i vezi." La început mă enervam, acum mă amuză... Pentru lămuriri suplimentare, a se citi P.1, secțiunea despre proști...

   Dar uite așa, puțin câte puțin, încep să urăsc lumea în care am ajuns să trăim... În care nu contează dacă țoalele de pe tine te îmbracă sau nu, de firmă să fie! De "firmă", făcute în garajul de după colț... În care nu contează ce ai în cap, dacă pe tine atârnă câteva sute de grame de aur, sub formă de bijuterii de prost gust, ești baștan... În care nu contează că puți, pentru că nu ai facut baie de două săptamâni, dacă peste, ești dat cu juma de sticlă de parfum bun... Frate, parfumul a fost inventat din alte motive, să te facă să te simți bine, să-l facă și pe celălalt de lânga tine să se simtă bine, nu să-ti acopere jegul și putoarea de nesimțit... Sau cei care te înjura pentru că ești într-o Dacie, asculti rock si respecți regulile de circulație. De ce? Păi, știi ceva, normal că meriți înjurătura aia! Pentru că nu ești într-un merțan, cu manelele date la maxim...Uite d' aia... Și, în ultimul timp, văd din ce in ce mai des în jurul meu așa ceva... Și-i urăsc! Din fericire, când simt că nu mai pot înghiți, știu că mă pot refugia în compania prietenilor mei... Ăia puțini pe care-i am... Puțini, dar PRIETENI!

   Și, dacă tot sunt la capitolul țoale, parfumuri, bijuterii, look...vreau să mai zic ceva. Frate, nu-i înțeleg pe cei care te judecă numai după aspectul exterior. Pentru mine, întotdeauna a contat mai mult structura, nu tencuiala... Adică... Dacă ai mai mult de 2 cercei (si ăia în urechi...), a, esti bad, very bad... Dacă mai ai și un tatuaj- ești ratat, ultimul looser... Dacă mai asculți si rock, gata, ești  de-a dreptul satanist! Iar daca mai ai baftă să ai și părul negru, atunci să te ții... Te poți trezi cu aghiazmă pe tine, sau cu imagini de babe care-și fac cruci pâna la pământ să-l alunge pe "ăla"... adică tu... Nu contează că piercing-urile sunt doar niște găuri la fel cu cele date de mami la 1 an, că tatuajul ăla are o poveste și înseamnă ceva pentru tine, că rock-ul e o muzică faină, nu contează că ești deștept, că ai învațat de 100 de ori mai mult ca ăla care te judecă, că ești mai deștept și ai mai mulți neuroni decât toata familia lui la un loc... Nope... Ești very bad, looser, satanist... Ei nu mă-nnebuni... Oare... Să mori tu... Sau, dacă ești fată și fumezi... Wow, în cazul ăsta ești neserioasă, ești "din aia"...Dacă fumezi pe stradă, e si mai grav! "E foarte urât pentru o femeie să fumeze". Aha... Serios?!?... Unde scrie?... Adică ce, asta-i numai pentru bărbați, sau cum?!?... Asta sună a: dacă ești bărbat și speli șosete sau dai cu aspiratorul ești bleg... Ceea ce, evident, nu e așa! De ce oare unii împart chestiile în: pentru bărbați și pentru femei? Care-i problema ta dacă eu vreau să mă îmbrac în pantaloni + tricou sau dacă folosesc un parfum for man? De ce ar fi asta un lucru rău?...Că ești tu prea obtuz si nu pricepi că nu mă simt în largul meu în fustă, sau că sunt zile în care nu am chef să miros a "floricele"... Te simți cumva mai bună și mai deșteapta ca mine numai pentru că tu ești în fustița roz, cu poșetuța roz și miroși a cacharel? Dacă da, atunci să știi că imi pare rău să te dezamăgesc, dar tre' să-ți spun că nu, nu ești! Deci, cu alte cuvinte, urăsc discriminările! De orice fel... Îi urăsc pe cei care au mintea terci și gândesc așa ca-n exemplele de mai sus... Ar trebui să-mi fie milă de ei, dar nu-mi este! I'm so open minded... Și cred că toți ar trebui să fie așa! Sau măcar să încerce să fie! Poate, pană la urmă, le iese... Pe de altă parte, iubesc persoanele care mă VĂD așa cum sunt eu de fapt și pe care nu le deranjează că am tricouri cu maimuțoi, sau ursuleț la rucsac, sau freza- "țepi", sau care nu se uită cu milă și plictiseală atunci când mă opresc și miros o floare, sau când stau și fac poze la nori, la gărgărițe, la un fir de iarbă... Îi iubesc pe cei care mă acceptă așa cum sunt: un copil mare (doar sunt berbec, ce naiba...) care glumește încontinuu (uneori destul de sadic, de ironic...), care iubește jucariile din pluș, care îmbrațisează tot ce mișcă... Și îi iubesc pentru că știu că, dincolo de imaginea asta a mea, e o persoana corectă, cu ceva neuroni activi, pe care te poți baza, care știe să asculte și să dea sfaturi (uneori geniale...), o persoană care are un suflet mare cât să-i cuprindă pe toți. Pe toți cei care merită...

   Bun... Acum ar trebui să termin, că începe să sune a telenovelă siropoasă... Cred că era mai fain când eram supărată, ieșeau chestii mai "tari"... Așa, dacă nu mă opresc, o să dau în diabet...
  Noapte bună! Oriunde ai fi... Poate ne întâlnim într-un vis... Să mai povestim... Să mai...