Întrebări fără răspuns...

   Uneori, Dumnezeu face lucruri pe care nu mi le pot explica... Care dor. Care lasă un gol în tine. Pentru totdeauna... Știu, e Dumnezeu, deci poate face ce vrea El... Și totuși...
   El  ne-a creat. El ne planifică viața. El decide ce ni se întâmplă. Day after day, after day, after day... Ce se întâmplă cu noi, cu cei din jur, cu cei pe care-i iubim... Azi ni-i dă, mâine ni-i ia... Așa, pur și simplu... Fără să pricepi de ce... Fără nici un sens... Te lovește bomba și rămâi nauc... Și nu înțelegi... Și n-o să înțelegi niciodată! Anii trec, te iei cu altele, sunt momente în care ai impresia că ai reușit să treci peste... Dar nu e așa, pâna la urmă îți dai seama că golul ăla e tot acolo, în tine, la fel de mare, la fel de urât si doare la fel de rău... Poate ar trebui ca Dumnezeu să se gândească mai bine înainte să facă unele lucruri! Poate și-ar da seama că unele sunt inutile și nu le-ar mai face! Și cei dragi ar fi tot lânga tine... Se zice ca El face totul cu un scop. Și totuși...
   Nu știu ce mi-a venit să scriu despre asta... Mulți dintre cei pe care-i cunosc, dacă ar citi, și-ar face cruci cu ambele mâini și ar striga îngroziți blasfemie! Nu, nu e nici o blasfemie... E pur și simplu ceva care încă doare, ceva ce aș vrea să înțeleg... Ar fi bine dacă, orice lucru de neînțeles pe care-l face El ar veni cu explicații, ca instrucțiunile de folosire de la electrocasnice... Nu, nu ar fi mai usor de acceptat, și ar durea la fel de rău, dar măcar aș ști DE CE... Dar poate nu există nici o explicație... Poate unele lucruri se întâmplă că se întâmplă... Așa, pur și simplu... Și totuși...
   Mi-e atât de dor de tine!...