Meșterii lu' pește...

Săptămâna asta, mama a avut geniala idee să văruim o cameră. Până aici, nimic ciudat. Și s-a gândit ea așa, să aducă pentru operațiunea cu pricina un nene care face de toate prin bloc: curățenie pe la babe, bătut/spălat covoare, săpat grădina, plantat chestii după, văruit copaci, dus gunoi, d'astea. Și omu' cică se pricepe și la văruit. Oookkkk... Atunci am vrut să văd dacă trece testu' dă smart văruitor.

Și, ieri, l-am târât după mine-n piață să-mi care varu', că pe mine nu mă mai ține spatele la acțiuni din ăstea. Și, pe drum, am început bombardamentul cu întrebări. Din păcate nu-mi prea permite fizicu', da' la teorie îs as, frate. Am avut odată un nene simpatic care ne-a transformat două camere și am stat numa' pe capu' lui... Așa că, știu tot felu' de șmecherii. Ca să nu mă mai lungesc cu amănunte de specialitate, spun doar că nea caisă ăsta a picat testul cu brio... Ajunsă acasă, am anunțat-o pe mama că nenea-i bâtă în arta spoitului de pereți și i-am sugerat să-l trimitem nițel la plimbare, până mai învață, cel puțin. Da' ea nu și nu... Hmmm...big, BIG mistake!!!

Azi. Spusese că vine la 4. A apărut pe la 1, fericit și zâmbitor, împreună cu un "preten" care să-l ajute. Și, logic, mai avea nevoie de ceva din piață. De unde abia venisem, încălzită și plină de praf, că de, azi o fost nush ce culoare de cod: din ăla de vine la pachet cu ploaie și vânt. Și îmbracă-te, Ina, din nou... Și mergi în piață să-și ia Vasile materiale. Nu-l cheamă așa, am uitat cum îi zice, da' ar putea avea foarte bine moacă de Vasile... Când m-am întors, cam murată, că începuse deja ploaia, m-am băgat direct sub duș, mi-am pus țoalele de casă și mi-am zis să dau și io, ca omu', o raită pe net. Neeeee...că alții aveau alte planuri cu mine.

A sunat prelung la interfon... Vreau un scaun, și o masă, făraș, mătură, n-am șmirghel, am uitat folia deci trebuie ziare, 10 kile de apă... Arrrrgggghhhhh... Pe bunică-ta scalpată, tranșată și eventual dezosată înainte de a fi pusă la uscat, n-o vrei?!?!? Aaaa...vreau și amorsa ca s-o dăm azi. A? Pe bune? Da' gletul s-a uscat? Păi cică da, că ăla "trage" repede...Deci i-am dat amorsa, să facă borș cu ea, că deja era prea mult pentru mine, pentru o singură zi.

Dau să mă așez și io oleacă. Apare mătușă-mea. Da' nu dai mâncare la băieți? Nu! Cum nu? Tre' să le dai ceva că-s bărbați și tre' să mănânce ca să poată face treabă. Aha... Păi, dacă-s bărbați ce? Leșină dacă lucrează 3 ore fără să-și umfle mațu'? Priviri îngrozite...Ale mătuși-mii, evident. Ce nu pricep io: au venit la ora 1 și stau la 5 minute de mine, chiar nu puteau să crape acasă înainte să plece? Priviri dezaprobatoare și bombăneli. Și pune-te, Ina, și fă haleală la "bărbați"... Sandvișuri. Da' o să se sature numai cu ălea?- mătușa. Cum puii mei să nu se sature... Erau câte 3, uriașe, ormate cu roșii și ardei, pentru fiecare... Am mai pus încă un teanc, să fie, să se sature, că de, îs bărbați... Și n-am avut voie nici măcar să mă ating de borcănelul cu cianură...

Pe la 4, vine să-mi aducă platoul gol (huh, nush cum, da' reușiseră să bage totul la sertar...) și cică să mă duc cu el să văd ce au făcut. Mă schimb iaaaaarrr... Intru în cameră și: surprise... Evident că gletul nu se uscase și că au dat așa cu amorsă... Da'-i ok, ei nu știu încă, dar luni, vor mai da cu șmirghel în zonele alea și dup'aia din nou cu amorsă... Așa, să vadă cum e să-i învețe o gagică cum se face treabă... Până atunci, am tot timpul să-mi ascut satârul. Nu de alta, da' parcă ceva îmi zice mie că o să am nevoie de el să fugăresc niște masculi ca să-i fac pastramă...

Și data viitoare când o să am de treabă, o să caut gagici, promit! Deși n-aș avea aceeași satisfacție să le dau "ordine", cum o am acu'... Da', una peste alta, clar vor fi gagici, că am cam început să fac alergie, să mă mănânce spatele și să mi se zburlească părul după urechi când aud de "bărbați"- creaturi bune la toate...