Viață de artist... :D

Jurnal scris, de pe front. Frontu' târgului creatorilor populari din Tulcea. Live!

Sunt aici de 3 zile. În Piața civică, cică se cheamă locu'. Sculat de dimineață să mergem la masă, plecat spre târg, aranjat stand, juma' de zi umbră, jumate soare, porumbei nestresați care stau peste tot în jurul tău, loc de joacă în spate, cu plozi urlăcioși fără număr, oameni care se foiesc și-mi amețesc neuronu' deja obosit și nervos, fundu' meu care a luat deja forma scaunului triunghiular de pescar, fântână arteziană cu program, seara - adunat armate de gâze cu un bec și un neon, apoi strâns stand, cumpărat bere, plecat la cazare, duș, băut bere pe treptele internatului și apoi nani în patul suspendat din camera unde toți, în afară de mine, sforăie pe multe voci. Cam asta e o zi de-a mea, una din cele 6, aproape identice, pe care le-am și o să le petrec aici.

Pauză, am clienți.
...
Voia să știe cât de grea-i o pisică. Una pictată pe un cercel... I l-am dat în mână, l-a bâțâit, uitându-se la el cu un aer de cunoscător, mi l-a dat înapoi și a plecat. Măcar a mulțumit înainte... Apropos de asta. Vreo 5 persoane, și numărul tot crește, m-au întrebat, după ce le-am răspuns cât costă cerceii, "unu', sau perechea?"  Asta sună ciudat...

Soarele-i cam la limită, mai e puțin și începe să mă bată-n cap. Și va face asta, cu sadism, până seara, când apune după un bloc, blocu' salvator! Moment în care, tre' să instalăm becu' mobil. Și neonul meu, pe care-l am de la Lizu. Și-ncepe baieramu'! Toate gâzele din Tulcea cred că se vorbesc între ele, își anunță și rudele din județ și apar. Toate odată, buluc pe becu' nostru. Și pe neon, normal! Și sunt așa: țânțari obișnuiți și unii mutanți, uriași, cu cracii lungi; niște musculițe cu doi țepi în fund; molii de toate felurile și mărimile; gândaci zburători care bâzâie și-ți pică cu grație, sau fără, drept în moalele capului, pe spate, pe umărul gol sau direct în tricou (asta n-am pățit eu, că dacă aș fi, acum eram cu un infarct în cv...); gâze mici și inofensive și goange care se urcă pe neon, via piciorul mesei... A se observa creația artistică, de mare valoare, care ne luminează serile! Sigur n-ați mai văzut așa ceva...


Azi a venit la standu' nostru un cățel. Mic, slab și trist... Am pus bani, eu și tanti de lângă mine, și s-a dus să-i ia ceva bun de papa: tobă de casă. Ne-ar fi mâncat și degetele, dacă ajungea la ele... I-am dat juma' de porție, să nu i se facă rău și i-am zis să facă nani, cuminte, că după, mai mănâncă o dată. M-a ascultat, dovada e alături!




Gata pe ziua de azi. Episodul următor, mâine. Sper...