duminică, 26 mai 2013

Faleză de sfârșit de mai

Azi am fost pe faleză. Și, probabil pentru că se apropie 1 iunie, sau din cauză de lună plină sau de alinierea astrelor, azi am fost un copil perfect! M-am cățărat după agudele cele mai coapte dintre cele verzi și am adunat un pumn întreg, care a adus după el o dorință. Una care știu că nu se va îndeplini, dar nu pot să nu încerc... Apoi mi-am cules o pungă de pietre, viitoare pisici, căsuțe sau gărgărițe... Am dispărut încontinuu printre tufe după flori și am traversat boscheții de pe malul apei, ca să ajung la nisipul umed sau noroiul pe lângă care am făcut exerciții de echilibristică, în căutare de melci transparenți sau scoici albe. Și am mirosit teii înfloriți ...




















Pentru că nu aveam stare, m-am furișat pe după copaci să pozez păsări. Noroc de zoom-ul aparatului, că nu mă pricep la furișat, chiar dacă am luat, când eram mică, lecții de la Winnetou. Și n-am nici chestie din aia care zboară și face poze de sus!
















Aproape am ratat o șalupă care mai că zbura pe apă. Așa că, imediat ce a apărut un vapor, am alergat de-a lungul malului ca să-l prind fix în locul în care trebuia să apară în poză.


Oile tot nu erau la locul lor, peste Dunăre... Dar văd că au apărut niște vaci. Poate au făcut schimb de pășuni...


În schimb copacii din locul nostru magic nu mai sunt în apă. Semn că, nu peste mult timp, o să putem merge să aprindem un nou foc. Unde să facem voodoo cu bucăți generoase de porc tânăr, sacrificat, feliat și condimentat cu ierburi secrete, alese cu grijă, așa cum zic scrierile culinare sacre.


Soarele a fost șef toată dimineața. A jucat cu mine ascunselea: el printre nori, eu pe sub copaci... Iar furtuna anunțată toată dimineața nu mi-a stricat ziua. A avut bunul simț să stea departe de oraș și de mine. Mai bine, că tocmai ce a fost pe aici și a avut ceva zgomot, efecte luminoase și apă cu ea... Dar acum îs în casă, cuminte, deci poate să-și facă de cap cât vrea ea. Îmi place.


Tot n-am văzut nici un gărgăr... Probabil de data asta erau în vacanță la munte. Acolo, în locul meu... Unde n-o să mai merg niciodată.

Azi am descoperit existența a două tipuri de nori nemaiîntâlniți până acum: norul măturat și norul elefant. Le-am făcut repede poze, să am dovada în caz că propune cineva să apar și eu, cu descoperirile mele, în vreun tratat de norologie...















Cam atât pe ziua de azi... Bună dimineața!

P.S. Oare are vreun mesaj în ea?...

2 comentarii: