Oo-gărgări, lumină roșie și salata creață

Ieri m-am trezit dimineață. Nu știu ce am, da' de câteva zile mă scol la ore imposibile. Plus că dorm alb/negru, sau cu vise tâmpite.

La 9 vopseam oo. Toate tari, toate roșii. Ca niște gărgărițe mari, lucioase. Fără picioare... De Paștele ăsta am multe gărgărițe!

Apoi m-am dus în piață, că aveam nevoie neapărat de juma' de kil de brânză, juma' de ridichi și 2 legături de ceapă verde. Am zis că-i simplu. Cât poate dura să iei toate astea? Muuuult! Dacă te trezești că-ți trebuie fix în ajun de sărbătoare culinaro/religioasă, te costă multe zeci de minute. Era plină piața de o mulțime multă de oameni, toți agitați, toți aproape alergând de colo colo ca niște găini fără cap. Sau cu cap. De găină... Toate mâinile pline cu sacoșe, lista în dinți, telefonul pe difuzor să mai ceară detalii acasă, cozi umane peste tot. O să mă gândesc să fac niște cursuri înainte de marile sărbători românești: de cărat chestii pe cap, ca ăia de prin India sau Africa. Să vezi cum mă umplu eu de faimă și bani... Și ce laude o să primesc de la cei cărora nu le ajung doar 2 mâini ca să care haleală!

Timp de 4 ore mi-am tuns copilu' mare. A durat atât de mult că e chiar mare! Acum arată ca o zebră cu picățele. Dar e curată, spălată și acum, la mine-n pat... Sforăie fericită în păturile mele moi, care miros a Lenor. Și a mine...

Chiar înainte de înviere am mâncat pizza. Cu muuultă brânză. Yummy! Plus bere. Plus vin făcut special pentru suflețelu' ei, plus cafea fără zahăr. N-am mai băut cafea fără zahăr de când am fost ultima dată la tine... Stăteam adormită, cu fundu' pe scări, împrăștiind cu degetele de la picioare roua de pe iarbă și pătându-mi sandalele cu rece... Acum stau în vârfu' patului și beau limonadă home-made dintr-un pahar uriaș de popcorn, cu pai negru.

Nu țin post, nu mă spovedesc și nu prea dau pe la biserică. Asta e, asta sunt, cred în felul meu în unele chestii... În seara asta am ajuns acasă imediat după ce a început slujba de Înviere. Am fost informată de vecina Știe-tot că mama era acolo. M-am dus și eu, am știut că o să se bucure dacă ajung. Avea în buzunar o lumânare și pentru mine, în caz că apar... Mi-am aprins-o și am plecat acasă cu luminița mea roșie, amintindu-mi de copilărie, când toate erau altfel...

Aș vrea ca acțiunea asta de Paște să se întâmple alternativ oarecum. Aș vrea ca măcar într-un an din toți ăștia să nu mai învie Iisus, sau nu doar el... Aș vrea ca măcar într-un an să învie și tata. Sau mama ta. Sau bunicii tăi... Și, dacă s-ar întâmpla asta, pe bune că aș sta la slujbă până dimineața...

Și acum stau într-un fel... Că biserica din apropiere are difuzoare puternice. Ascult slujba din pat, pe fundal sonor de Bizarre Foods... Sau Deine Lakaien. Sau Poesie Noire pe repeat...

În rest, mi-a plăcut cel mai mult urarea să pasc fericită. M-a făcut să mă gândesc la salata creață uriașă, care stă cuminte în frigider. O s-o pasc mâine. Fericită... Promit!

P.S. Am în plan o foarte cremă de zahăr ars! Porție triplă rezervată... Nu băli!

Later update, ora 9.55: Cică e un obicei care zice ca în ziua de Paște să te îmbraci cu ceva nou. Iaca o să fac asta azi! Nu de alta, dar o să ador să fiu îmbrăcată cu tricoul meu cel nou și minunat cu Moș Crăciun! Ha!