Floricele-n sacoșele

Am alături un morman de floricele. Nu cred că am mai avut, până acum, atât de multe odată. Și atât de frumoase... De parfumate și delicate. Miros atât de bine, de parcă-s culcată în mijlocul lanului! Dacă le ating și închid ochii, simt cum soarele fierbinte le întețește mirosul blând pe care vântul cald îl poartă pe tot spre nările mele înfometate și îmbătate de asemenea arome de vis...

Mai mici, mai mari, diferite nuanțe de alb, mai mult sau mai puțin înflorite... Dar toate, fără excepție, mirosind a proaspăt, a dulce/sărat, a seară de vară pe o faleză lungă și răcoroasă sau a plajă cu sunet monoton și hipnotizant de valuri. Ori a plimbare luminată de o lună plină de ea și de galben.

Floricele multe, multe, toate pentru copilul din mine, sau pentru adultul care se chinuie zilnic să se impună dar nu prea reușește. Au ajuns la mine într-o sacoșă cu un iepuraș cu oo, pe care scrie să pasc fericită. Cred că a fost făcută special pentru mine și pentru floricelele mele! Pentru că poate nu mi-ar fi plăcut la fel de mult și n-aș fi fost atât de bucuroasă și entuziasmată, dacă le-aș avea într-o pungă de Carrefour. Sau poate da... Că data trecută le-am primit într-o sacoșă portocalie și mi-au desenat pe moacă același zâmbet tâmp de plod fericit!

Am o minunată seară înflorată, parfumată și răsfățată!

Trăiască ăla care a inventat cuptoru' cu microunde și punga de hârtie cu boabe de porumb care explodează cu păcănituri surde, ca de cod morse, care zic: în câteva minute o să te îndopi cu floricele! O sacoșă de floriceleeee!!!

Amen!