Ninsoare fericită!...

Și-am stat eu azi în casa, la căldurică, toată ziulica. Și-am lucrat liniștită. Și-am făcut biscuiți delicioși, de mirosea pe toată scara, și-am înnebunit cu ei vecinii, de poftă... Știu asta, că am găsit niște băltițe suspecte în fața ușii! Pătuț cu animăluțe-n el, că da, azi au vrut ambii copii să stea cu mine... Păturici moi, pufoase și calde... Șosetuțe flaușate cu dunguțe colorate... Raiu', cel mai rai!

Și se face 7 jumate. Seara, evident. Și-mi amintesc eu că azi am uitat să mănânc. În frigider cam bătea vântul... Da' nu-i bai, mai am o supă toxică, adică chestie din aia delicioasă la pungă, în cămară. Aaaa...nu mai era! Dispăruse... Tragedie națională! Bag mâna, disperată, în punga de lângă mine...2 snacks-uri amărâte se odihneau pe fundul ei... De acum ăsta-i complot! Când am constatat că nici caramele nu mai am, brusc am început să cred în teoria conspirației mondiale împotriva mea și numai a mea!

Mă cobor din cuib și mă uit pe geam. Fulgi răzleți, ici și colo. Bun, nu pare așa grav. Mă echipez cu ce am găsit mai gros, fular, fes, mănuși (fără dește, evident...), bocanci, îmi iau inima-n dinți și ies. Frate... Cum am trecut de ușa scării, m-a pălit un val de zăpadă drept în moacă, de mi-a băgat-o și unde n-aș fi crezut niciodată că poa' să intre zăpada... Deja voiam să mă întorc. Da' nu se putea, aveam o urgență alimentară acută în stare avansată... Și nu de orice fel, ci gravă rău: suc, snacks-uri, pomelo, caramele, pufuleți...chestii din astea fără de care n-aș fi putut supraviețui până mâine!

Când am ajuns la magazin, după 5 minute de mers și așteptat la semafor, eram albă! Adică, de obicei sunt albă, eram toată ninsă, am vrut să zic! Ce "vreau să ningă să facem un om de zăpadă"? Eu eram deja om de zăpadă fără să fac nimic și, mai ales fără să vreau asta! Waaaaaa!!!... Și aveam toate degețelele bocnă, dacă mă puneam să aplaud, ar fi căzut cu zgomot, în grup! Iar cât am stat în magazin, toată minunata și imaculata zăpadă adunată pe fes și fular, a găsit de cuviință să se topească și să curgă pe ceafa mea, alunecând spre spate într-o extaziantă dâră rece ca...da, bingo, ca gheața...

Așa că... Sper ca toți cei care și-au dorit zăpadă, să aibă norocul să li se strice mașina, să fie nevoiți să aștepte autobuzul, să beneficieze din plin de o porție generoasă de viscol, ger și omăt, să primească și ceva bulgări în creier de la cretinii programați să facă asta, ca să le ajungă și să nu-și mai exprime dorințele sadice de: "vreau să ningă" cel puțin 5 ani de-acum încolo! Și, bonus, le doresc și ce le-a dorit Cami ieri... Cu urări de bine...

P.S. Există o singură excepție... Pentru care aș ieși afară și aș face oameni de zăpadă...