Ăstea sunt primele încălțări pe care mi le iau fără să le probez. Și, cum de obicei din 10 perechi, 8 mă strâng la degetul mic, mă bat în spate, îmi asasinează celălalt deget mic, sau îmi termină nervos călcâiele dacă bântui prea mult pe afară, stăteam ca pe ghimpi să văz dacă-mi vin bine. Plus că mărimea de pe site era 39,4 iar eu port 40. Mă și vedeam defilând prin oraș cu degetele de la picioare ieșite cu juma' de centimetru pe afară, adică dincolo de talpa sandalelor... Și asta ar fi fost groaznic, că e ceva ce urăsc din tot sufletul meu de copil!
Iau coletu' de la nenea curier, zic cel mai rapid "mulțumesc, bună ziua" din viața mea și îi închid rapid ușa-n nas. Mă refugiez cu el în vârful patului, înarmată cu foarfece și încerc să extrag conținutul. Însă pachetul, ambalat cu simț de răspundere, adică bine de tot, lipit și înfășurat în plastic mai ceva ca o mumie, nu se lăsa deschis și pace... Reușesc în cele din urmă, ridic capacul și...cutia era goală! Nu, glumesc, în ea erau sandalele mele minunate, frumoase, mult așteptate și foarte dorite...
Noroc că am un hol cât juma' din marele zid chinezesc, deci am avut unde mă plimba și țopăi fericită cu sandalele-n picioare. Și am tot făcut asta până m-a întrebat mama dacă mă antrenez cumva pentru maraton sau dacă îmi fac încălzirea ca să nu leșin când m-oi duce la sală... Aaaaa, la sală... Mă și vedeam îmbrăcată lejer, cu minunățiile astea-n picioare, pedalând încântată sau plimbându-mi umbra pe banda de alergat. Mergând pe și anume "pernuțe"! Care, uitam să vă zic, au și sistem de ventilație propriu. Nu glumesc, pe talpă sunt niște găurele care cred că lasă piciorul să respire și nu-i dă voie să se transforme într-o chestie mirositoare, care e folosită de unii ca armă albă de omorât nasul adversarilor...
Îmi place, place, place că partea din față are arici, deci poare fi reglată ca să vină ca turnată pe piciorușele mele umblărețe. Iar partea dinspre călcâi are o chestiuță roșie, moale și pufoasă, făcută cred special ca să nu mă bată pe mine! Ha! Și de închis se închid cu...nu știu cum se cheamă...o treabă din aia de plastic cu clic, așa cum am eu la rucsac... Foarte practic și comod de folosit!
Azi au fost aproape 20 de grade, cred, așa de cald era afară. Soare, senin și frumos, copaci înfloriți și păsărele care cântau vesele. Și am decis: dacă tot ies numai în cămașă, merge să-mi iau sandalele cele noi, că nu mai aveam răbdare, voiam să știu cum se comportă și la altfel de plimbare decât cea de pe hol. Mda, nu mai era nimeni în sandale, da' puțin îmi pasă mie de ceilalți. Îs destul de berbec și destul de căpos ca să fac numa' ce vreau eu, fără să mă intereseze ce zic sau fac alții.
Am avut de plătit lumina. Evident, m-am dus pe jos până acolo, 3 stații de autobuz. Apoi îmi trebuia musai niște coli de fetru colorat de la magazinul meu preferat, încă 2 stații. Dar picioarele mele erau fericite! Unu' că, după atâta timp în bocanci și pantofi, acum respirau fericite și doi, cum să nu fie în extaz dacă mergeau pe moale iar talpa încălțărilor se mula perfect pe ele... Era ca în reclama aia la fixativ: soare, drum lung, șosea cu hârtoape, sandalele rezistă!
Îmi plac tare! Pe bune, chiar nu le laud, îs faine rău. Ușoare, frumoase, comode, flexibile și solide, cu ele sigur n-o să-mi fie frică să plec în orice călătorie, clar dacă mă împiedic nu se strică și nu rămân în picioarele goale departe de casă... Plus că, mai zic ceva și vă las să nu vă plictisesc. Miros a încălțări noi și a cauciuc. Iar mirosul ăsta, pe mine mă duce cu gândul la un singur lucru: la maaaaareeeee!!! Vacanță, plajă, nisip, apă, valuri, briză umedă și sărată, minge, saltea gonflabilă, soare, cald, bine... Mare! Abia aștept...
Concluzie? Am sandale noi, ele mă au pe mine și împreună o să avem o vară minunată cu plimbări lungi, excursii peste tot și cea mai tare vacanță la mare din câte au existat! Iar picioarele mele mă vor iubi maxim ori de câte ori o să le echipez în sandalele sport Rider!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu