Azi a fost o zi... Adică ieri, că e deja azi și eu zic de azi-ieri nu de azi-azi...
Am lansat lampioane. Ador să lansez lampioane!!! Data viitoare o să-mi iau un pachet întreg și le dau drumul la toate. EU! Da, când e vorba de lampioane sunt egoistă. N-aș da la nimeni, le iubesc și le vreau pe toate numai pentru mine. Cică berbecii îs egoiști. Eu îs berbec. Asta mă face egoistă, nu? Pe lângă ciudată, bleagă, nașpa, tăcută, refugiată-n lumea mea, varză sau căpoasă. Mi-a zis o prietenă să nu mă mai leg de zodie, că nu totul ține de asta. Știu că e așa, dar i-am răspuns că tre' să dau vina pe ceva, doar n-o să zic că-i vina mea...
90% ține de zodie... Din păcate...
Mi-e milă de cei care zic că au o inimă mare. Eu sper să nu am așa ceva, pentru că asta nu înseamnă decât că ai insuficiență cardiacă. Iar inima aia mare nu folosește la nimic. Mare = nasol. Uneori dimensiunea chiar nu contează! Plus că, am mai zis o dată, inima nu face decât să plimbe sângele prin tine. Dacă-i mare nu-i mai bună și nu te face superom... Nici bun. Nici deosebit. Te face doar pacient de cardiologie!
La primul lampion am uitat să-mi pun dorință. Oricum cred că asta-i o poveste de adormit copiii. Și nici măcar una foarte bună... Dar la cel de-al doilea mi-am amintit și...nu știu de ce continui să pun dorința aia... Și să sper să se îndeplinească... Am o listă întreagă, aș putea alege orice altceva. Orice! Dar în momentul z uit lista...
Lampioanele noastre au zburat frumos. Au fost perfecte. Eu nu sunt perfectă dar sunt eu. Oare cineva, pe undeva, s-a întrebat în seara asta dacă nu cumva vede OZN-uri?
Astea au fost de azi-ieri. Azi-azi vreau să-ți zic La mulți ani! Fără alte adaosuri și floricele, că nu pot aduna nimic din adâncul neuronului. Nu că n-ar fi acolo un maldăr de chestii numai bune de dorit, cu etichetă cu numele tău pe ele... Dar e 4, îs amorțită, gândurile-mi sunt împrăștiate pe unde nu trebuie, domnul neuron cască cu zgomot și mâine tre' să mă trezesc la 6 jumate, că am târg cu aromă de scrumbie. Adică azi... Și nu mi-e somn. :I
Mi-e sete și n-am suc de zmeură, motanul patrulează zgomotos prin casă, mă doare ceva-n dreapta și nu e cotul, net-ul îmi pică mai des ca de obicei și mi-au înghețat degetele de la picioare. Iar mâine o să fiu grumpy și o să trăiesc în lumea mea. Și o să fac poze la păpădii, copaci și gărgărițe, dacă o să-mi recuperez bateriile mele colorate...
La mulți ani! Pisoi! (Da, știu că te enervează să-ți zic așa...da'-i prea funny să n-o fac!)
Florile au nevoie de pământ, apă și soare ca să se facă mari și frumoase. Și dragoste. Și cineva să le fie aproape, să le zâmbească și să le păzească fundu' ca să nu le rumege capra... Ție nu-ți trebuie apă, să nu ruginească încheieturile. Pământ, nu-i așa amuzant să fii cu picioarele pe el. Când soarele ăla adevărat e cu capu'-n nori, poți apela oricând la cel care există în tine. Iar restul ai... Plus că, în oraș nu există capre! Iar tu ești deja mare și frumoasă.
Me. |
Foarte mulți.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu