Iar timpul ĂSTA abia se târâie. Ca un moș paradit care nu-și mai găsește direcția, care a uitat ce vrea să facă și încotro s-o ia. Uneori mi se pare chiar că mai merge și-napoi și adaugă noi și noi secunde nerăbdării. Sau stă cocoșat rânjind la mine strâmb... Doar mi se pare, pentru că el cu siguranță curge liniștit, înainte, cu viteză constantă...
De fapt, nici nu știu ce aștept. Sau știu dar nu vreau să recunosc. Sau vreau dar nu pot s-o fac. Sau pot dar nu știu cum. Pentru că nu știu ce aștept.
Ai râde și ai gândi că exagerez, că vorbesc prostii fără sens... Și mi-ai spune să am răbdare, că o să ne întâlnim. Ce nu știi tu e că asta n-o să se mai întâmple niciodată. N-are cum! Pentru că mie mi-e dor de tine de atunci... Iar timpul ĂLA e undeva în urmă. Departe... Și timpul nu se întoarce.
Există oare timpuri gemene?
Polarkreis 18 - Allein Allein
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu