Când nu se prinde somnul de mine

Nu știu de ce o ciocolată de doar 1 leu și ceva are gust de fix bomboane Rafaello. Yummy!
Nu știu de ce, de două zile, motanul meu doarme pe mine, deși până acum nici nu voia să audă de așa ceva.
Nu știu de ce unii se bagă peste tot, mai ceva ca musca în curu' calului.
Nu știu de ce se agită oamenii când anunță la meteo că o să plouă. E toamnă, e normal să fie așa... Şi că urmează o iarnă friguroasă. După toamnă vine iarna...
Nu știu de ce unii au despre ei o imagine total deformată: persoane faine, deștepte nu au încredere în ele și persoane nașpa, cu neuronu' izbit non-stop de cutia craniană pe motiv de curent crunt, au despre ele o părere caraghios de foarte minunată.
Nu știu de ce unii lasă viața să treacă pe lângă ei, în timp ce alții prind fiecare minut și-l îndeasă prin buzunare, bucurându-se la maxim de el.
Nu știu de ce nu am încă un dragon și nu știu nici măcar de ce vreau să am unul.
Nu știu de ce unii se mulțumesc cu prieteni S.H., cu o jumătate care nu e a lor, sau cu o viață aparent perfectă.
Nu știu de ce oamenii mici au întotdeauna gura mare. Cea mai mare. Prea mare.
Nu știu de ce îmi place cineva cu care am stat doar câteva ore și am schimbat o mână de cuvinte.
Nu știu de ce te-ai enerva pe o oaie că-i oaie, pe soare că-i fierbinte sau pe un prost că-i prost. Oricum nu schimbi nimic...
Nu știu de ce nu pot să fiu egoistă, să mă gândesc întâi la mine și apoi la alții. Să fiu nașpa. Și indiferentă. Și calculată. Poate pentru că n-aş mai fi eu...
Și nu știu nici măcar de ce în seara asta nu știu toate lucrurile astea!

Știu, în schimb, că mi-e dor de tine. Constant și enervant.
Știu că aș vrea să fiu într-o mansardă de împrumut și să fac dimineața cafea. Probabil cea mai proastă din lume, că e singura pe care știu s-o fac.
Știu că mi-e dor să-mi faci "avioane" râzând. Și să te faci că te iei de mine iar eu să mă fac că mă supăr.
Știu că am nevoie de o zi calmă, în care să nu mă gândesc la nimic. Doar să fiu fericită. Ca un copil care primește o pungă de acadele... O zi întreagă cu tine. În care să ne plimbăm, tu să te faci că te gâdili, eu să mă încăpățânez și tu să cedezi, în care să nu reușim să ne trezim dimineață și în care să mă faci să râd așa cum nimeni altcineva nu știe să facă. O singură zi. Dar care să se reseteze seara și să reînceapă iar și iar... Am nevoie de o zi în care să râd în hohote în fiecare sms...
Știu să fac liste de materiale, să văruiesc și să dau glet. Gletu' meu!
Știu că nu mai am cutii pictate cu pisici și că trebuie musai să fac altele. Rapid!
Știu să fac gărgări magici și am un prieten magic. Care știe povești.
Ştiu că aş vrea să stau să mă uit cu tine la desene animate. Toată noaptea.
Știu că, atunci când cunosc un om, e da sau nu. Simplu. Doar instinct, fără teste, criterii sau scenarii. La tine a fost "da" din primul moment și-mi placi la fel de mult. Mai mult. Enervant e că cei cu "nu" se prind de asta mai greu spre deloc... Și insistă să se bage-n seamă, făcându-mă să mă gândesc acut la colecția mea de cuțite, la praștie sau la lopata din boxă.
Ştiu că mă stresai când te-am cunoscut. Acum nu mă mai...
Știu că uneori pot fi Dumnezeu iar alteori cel mai prost din curtea școlii. În ambele cazuri zâmbesc timid și mă port frumos.
Știu că uneori "departe" înseamnă mult prea mult, "oricând" e relativ și "nimic" poate însemna totul. Iar alteori "totul" nu contează...
Știu că acum mă duc să mănânc cel mai bun ardei umplut din lume.
Și, mai ales, știu că vreau înapoi browser-ul meu frumos și deștept, ca să scap de mizeria asta de IE...

În rest... I know you have magic!

Bună dimineața!