Ce minunat e când gândești cu buca stângă!

Cald, senin, frumos, miros de iarbă proaspăt tăiată, poze cu gărgări dormitând la soare, suc rece băut sub un soare cam fierbinte pentru perioada asta, primul bronz timid prins pe nas, discuții și idei despre noile mele cutii rock... Într-o aproape vară, azi a fost totul liniștit, frumos, relaxant... Până ajung acasă și intru pe facebook, care vuiește de păreri despre Eurovision.

Aseară am fost în oraș, n-am știut de concurs, da' și dacă eram acasă, tot nu m-aș fi uitat. Îmi place muzica, dar nu mai am răbdare să urmăresc așa ceva. Păreri, una peste alta, pe tot ecranul laptop-ului meu. 90% dintre ele tâmpite, pline de afirmații retardate la adresa câștigătorului... Am căutat melodia, să văd care-i treaba. Sună bine, voce frumoasă, nu m-a pocnit în zona sensibilă, da' nu e urâtă deloc. Dar, da, ce contează cântecul care a câștigat concursul, important pentru toată lumea se pare că e DOAR aspectul fizic al celui care a interpretat-o. Un nene cu părul lung, îmbrăcat în gagică și cu barbă. Wow, vai, au și văleleu, cum, doamne apără-ne și păzește, a putut câștiga așa cineva... De parcă ăla ar fi un concurs de frumusețe, nu de interpretare. Dar nu mai bat apa-n piuă cu asta, că despre altceva vreau să scriu. Și, oricum, orice argumente logice aș aduce, tot s-ar găsi o turmă furioasă care să mă contrazică răcnit și stupid...

Zeci de păreri și comentarii de persoane oripilate că s-a putut întâmpla un asemenea lucru de neconceput... Printre ele, o duduiță care se plângea afectată, de ziceai că i s-a terminat viața aseară, când a fost numit câștigătorul Eurovision-ului, că nu mai avem valori morale, plus fazele arhicunoscute cu "ce exemplu dăm noi la copilași" și "de ce să renunțăm la normalitate". Brusc mi s-au răsculat piticii grav. Nu neapărat pentru asta, că m-am obișnuit cu gândul că trăiesc printre oameni obtuzi, răi, care refuză să evolueze și să gândească. M-am enervat când am văzut că domnița cu pricina a căcat afirmația genială cum că, dacă plodu' ei ar fi așa, nu l-ar mai iubi la fel, că i-ar fi greu să accepte, că n-ar putea renunța la normalitate așa ușor! Asta în condițiile în care demoazela respectivă mă agresează vizual, aproape zilnic, cu statusuri zaharoaso-familiste, cu poze cu moștenitoru' în toate ipostazele în care poate sta un plod mic care se uită la mama și-o strigă caca, sau alte chestii din care rezultă că viața și marea ei realizare e acel plod și cât de mândră e ea cu el. Și, atunci, cum să zici, mă, că nu l-ai mai iubi dacă ar avea altă orientare sexuală, că nu e normal. Ți s-a lichefiat creierul după nuntă, sau te-a născut doamna mă-ta cu țeasta aerisită?

Ce puii mei nu e normal? Da' ce anume e normal? E chiar așa greu de priceput că "normalul" ăsta e ceva subiectiv? Relativ. Ține de fiecare-n parte. Trăim într-o țară plină de dobitoci și, dacă într-o zi ei devin majoritari, atunci o să însemne că-i normal să fii dobitoc? Iaca, normalul meu nu e același cu al tău, tanti! Eu nu mi-am plimbat păpușile-n căruț când eram mică și nici n-am visat la ziua când o să mă căsătoresc cu Gheorghe și, din momentul ăla o să-mi petrec viața crescând copii, spălând budigăi și făcând mâncare. Iar eu nu am încercat niciodată să bag cuiva pe gât ideile mele și "normalul" meu, așa cum fac alții, des, cu "normalul" decretat și generalizat de ei.

Da, n-am copii, deci clar nu cunosc bucuria aia unică și sublimă pe care-o ai când îți ții odrasla-n brațe, sigur nu știu cum e să fii mamă... Că, să ai copii cu patru lăbuțe nu-i același lucru. Blasfemie! Ălea-s doar niște animale, deci n-am dreptul să am opinii despre subiectul ăsta. Da, sunt animale iar eu doar le-am adoptat, dar sunt centrul universului meu, fac orice pentru ele și, mai ales, le iubesc așa cum sunt, orice ar face! Lucru pe care unele adevărate mămici devotate se pare că nu-l știu, nu-l simt... Dacă mâine Motanschi s-ar îndrăgosti de o vrabie care-i cântă serenade la geam, ar trebui să-l dau afară că nu-i normal? Frate...mă întreb dacă oamenii ăștia au ceva în ei, dacă simt ceva, dacă încearcă măcar să gândească... Sunt doar mămică de pufoși, dar știu că, orice-ar fi, îți iubești copiii! Oricum ar fi ei. Iar dacă nu poți, nu-i mai face și stai dracu' singur!

În rest... Dacă Eurovision-ul se transmitea doar la radio, oare câți dintre ăștia care se isterizează azi ar lăuda pe cel care a câștigat? Mulți, sunt sigură...