Minunea din toaletă

Zilele trecute, constatând că nu mai am la ce să mă uit cât mănânc (că am văzut toate zecile de giga de documentare pe care le aveam pe laptop), am deschis televizorul. Am găsit repede ceva interesant, am înghițit doi dumicați de crenvurști (când eram mică le ziceam crenvuști, îmi suna mai bun) și, evident, a început publicitatea. Aia din cauza căreia am conchis eu, la un moment dat, că e mai mișto să-mi scot de pe net toate seriile preferate de pe Discovery și să le văd cap-coadă, fără întreruperi sâcâitoare... Dar... DAR... Ce m-aș fi făcut eu dacă nu deschideam în momentul ăla televizorul și nu prindeam publicitatea AIA? Ar fi fost nasol tare, că aș fi trăit în ignoranță completă și totală mult timp de acum înainte...

Mă, frate, am aflat că, pe lângă toate chestiile geniale, utile, indispensabile vieții, fără de care lumea nu ar fi evoluat, nu ar fi EXISTAT... a mai fost inventat ceva nemaivăzut și nemaiauzit! Adică, pe lângă: roată, mucegaiu' care te vindecă, xeroxu', stiloul, compurile, motorul diesel, micii (am încă sechele de la postarea trecută...), internetul, culorile acrilice, blugii, ciocolata, deodorantul, bicicleta, berea, feisbucu', blogurile, ghetele, trenu', hârtia, etc., etc. (ați înțeles ideea, nu?), pe lângă toate astea și muuulte altele asemenea, țineți-vă bine, de curând s-a inventat... tanananaaaam... hârtia igienică al cărei tub îl poți arunca în veceu! Băi, cât de tare-i asta? A? Recunoașteți!

E ceva măreț, remarcabil și avea neapărat nevoie și de reclamă peste tot! Păi, nu tre' să afle toată lumea noutatea minunată care-ți va schimba imediat, complet, viața? Ia gândiți-vă oleacă, ce dracu' vă făceați voi, dacă o minte luminată nu inventa acest deosebit și mirific lucru? Care sunt sigură că va aduce o rază de lumină caldă și de speranță în viața tuturor oamenilor! Mai puțin în a lui Gheorghe din Vărsătura, care are latrină-n fundu' curții și-l doare-n vârfu' cotului dacă ziaru' cu care se șterge la magicu-i cur se dizolvă sau nu după utilizare. Dar să revenim, aceste aspecte nu ne interesează în postarea de față...

Oare ce m-aș fi făcut eu, dacă nu aflam de această descoperire epocală? Aș fi fost obligată, de acum și până în momentul mutării pe pajiștea aia verde de pe norișor, să iau tubul de carton de la hârtia igienică terminată, să fac 15 pași extenuanți spre bucătărie, să ridic cu greu capacul de la găleata de gunoi și să dau drumul, cu un ultim efort supraomenesc, tubului criminal în sacul negru care locuiește acolo. Mamăăă... cât de nașpa ar fi fost, cum aș fi risipit minute prețioase din viața mea făcând asta, minute ce nu se mai întorc, ce-s pierdute pe vecie... Amin! Dar așa, zdrang tubul în veceu, fleoooșc apa și gata, ești salvat! (Sau tre' să amesteci cu bățu'-n veceu, înainte să tragi apa, cum face aia în reclamă? Hmmm... Trebuie studiat bine și conștiincios acest aspect...)

Există cur-papier mai moale sau mai arțăgoasă, alb/roz/portocaliu, cu floricele, albinuțe, pitici sau pinguini, simplă sau cu parfumuri care mai de care mai îmbietoare, mai delicată sau mai spartană, sunt zeci de feluri dintre care poți să alegi. Dar, la toate, până azi, trebuia să faci efortul fantastic să-ți miști dosul proaspăt șters spre căldarea de gunoi, când se termină, ca să arunci tubulețul din interior. (Mai puțin la alea gen șmirghel, care nu au așa ceva...) Dar acum, fraților, aleluia, acum nu mai trebuie să faceți asta! Acum chinul vostru a luat sfârșit! Slăvit fie domnul! (Ăla care a inventat chestia, desigur!) Să cântăm, de bucurie, odă lui! Să ne îmbrățișăm fericiți, pentru că acum știm sigur că vom învinge! Minunea ce s-a pogorât asupra noastră să nu ne sperie, s-o acceptăm cu brațele larg deschise! Să alergăm într-un suflet, să invadăm magazinele și s-o cumpărăm! Suntem salvați!!!

În rest... Pe foarte serios acum, de ce dracu' aș cumpăra așa ceva DOAR pentru că are tubulețul magico-dizolvăcios?