Freză cu cântec

De vreo 4 luni mi-am lăsat părul să crească, în ideea să-mi schimb freza țepi de care mă cam săturasem. Zilele astea însă, am realizat brusc că nu-mi mai stă în nici un fel plus, bonus, căldura insuportabilă din ultimul timp mă făcea să urc pe pereți de eram mai ceva ca omu' păianjen. Așa că, azi am pus mâna pe telefon și am sunat-o pe tipa care mă tunde. Programare rapidă pentru ora 5.

Buuun. La 4 jumate ma sui voioasă în maxi-taxi și plec spre coafor. Ajung în față și...mda, se mutase... Sun din nou, aflu noua locație, mă duc în stație. Stau și stau și stau... Până mi-am dat seama că mașina pe care o așteptam eu își schimbase stația de acolo. Du-te în noua stație, ia primul maxi, fii atentă la stații că tre' să cobori la una de-i zice "la gradiniță". Ajung la coafor la 5 jumate: era full... Plin de fițoase. Din ălea de vorbesc cu greșeli gramaticale și cu "fată", care-și țuguiază boticul, pline de tatuaje nașpa, făcute în zone total nașpa, gentoaie colorate și sclipicioase și, da, cizme până la genunchi, din care se poartă acum vara... Mă rog, ați înțeles care era atmosfera. Io eram îmbrăcată ca de obicei: pantaloni sport + tricou + geantă crossover cu mâță + sandale unisex. Pe lângă ele arătam ca un pescar venit cu pluta... Da' mă simțeam fain așa. Pe bune! Și se uită tanti la mine și mă întreabă timid dacă pot sa mai aștept. Cât? O ora. Ok, voiam tuns neapărat, deci am zis că mă plimb pe acolo și revin.

Prin zonă sunt niște magazine faine de bijuterii, numai bune de scormonit când ai o oră de pierdut... Intru în primul și, ca niciodată, am văzut 2 inele care, culmea, îmi și veneau... Și ceva cercei, că plănuiesc niște găuri noi prin urechi. Iau inelele, pe amândouă, și dau toți banii din buzunar, inclusiv cei pentru tuns... Mă uit cu părere de rău la cerceii cu mâțe și plec. Acasă, să-mi realimentez buzunarul... Se rezolvă și asta, iar spre coafor iau un autobuz, că altceva nu merge până acolo. Plin de nespălați, ca de obicei, moși care se înghesuie să prindă loc, godaci care țipă din brațele protectoare ale mamelor eroine, din astea...

Pe la jumatea drumului, frate...se suie un "din ăla" de cântă prin autobuze ca să-i dai bani pentru prestația artistică. Mă așteptam la un "Înger, îngerașu' meu", vreo poezie de lacrimogenă, rugăciuni, bla, bla, bla... Neee. Nu azi. Azi avea în program cântecul ăla cu "mamelor din lumea-ntreagă/ eu vă dau un singur sfat/ nu lăsați copii pe stradă/ că este mare păcat" - versurile fiind adaptate, la un moment dat cânta ceva de genu': io stau în canalizare/ și n-am nimic de mâncare... Toate această magnifică creație fiind cum? Pe ritm de manea, desigur! Bueeeiii... Deci ăla își diara vocea ca Guță și explica el cum copilul fără mamă e ca frunza fără plop... Și termină recitalul cu fraza aia înduioșătoare, în care apelează la Doamne-Doamne și cere bani? Nuuuuu! Termină așa: Oameni buni, ajutați-mă și pe mine, că-s bolnav de epidemie, să vă ajute Sfântul Capricorn și Sfântul Săgetător!!!!!! WTF??? Frateeeee... Io pictez icoane și am văzut o droaie de sfinți necunoscuți, da' de sfinții ăștia n-am auzit! Poate doar Urania să știe ceva de ei... Sfântul Capricorn?!?!... Păi ar fi ceva, ca o capră, așa, cu coarne...da', puii mei, ăla nu-i sfânt... E din zona opusă... Mda. Și mă întorsesem ca să nu mă vadă că mai am puțin și fac pe mine de râs, nu de alta, da' era ditamai găliganu', cred că era aproape de vârsta mea și n-aș fi vrut să mi-o iau pe coajă când coboram din autobuz... Mă, acum, ghinionul lui că a încurcat sfinții ăștia, pe bune că, dacă zicea ceva de Sfântul Vărsător, îi dădeam bani!... Asta e, unii mai au și ghinion...

Ajung iar la coafor. Tundea o gagică... Mai durează? 15 minute... Aaarrrghh!!! Ok, atunci io mai am ceva treabă! Și m-am întors la bijuterie, să-mi iau și mâțele... Le-am luat. Și-s happy! Mă întorc. O tundea pe alta... Frate... Și aia era cu soră-sa și cu ploada de 3 ani, sau cât o fi avut. Care, ce făcea ea? Alerga, vorbea, vorbea...vorbea, alerga... La care mă-sa (tipă "bine",  îmbrăcată în animal print...) exasperată de propria odraslă țipă: mă, tu ești chiar nesimțită, mișcă-ncoa' că-mi strici poșeta Louis Vuitton de 4000 de euro... Ok... Din nou: WTF??? Adică agramata aia a dat atât pe o poșetă? Asta în ideea că geanta mea a costat vreo 25-30 de lei... Și m-am luminat brusc, mda, uneori îs cam copil, clar nu i-a dat ea, sau clar aia era un fake luat din piață... Nush, nu mă pricep la poșete de fițe și nu mă interesează borșul altuia, da' acu' parcă-mi pare rău că nu m-am uitat la ea. Să văd și io, dom'le, cum naiba arată o traistă de 4000 de euroi și cu ce e mai bună ca jeanta mea, care are ditamai mâța desenată artistic pe ea... Și pe bune, dacă tipa voia să facem schimb, o trimeteam la plimbare și mă uitam și urât la ea...

The end? A fost unul fericit! Gagica de mă tunde mi-a trântit o freză mă-sa! Care-mi place de mor. Drept urmare, m-am comportat ca un berbec ce sunt, și le-am făcut capu' calendar tuturor cu ea! Săru'mâna că mă suportați! Și-am încălecat pe-o șa, nimeni n-are freză ca a mea...