marți, 30 august 2011

Primul "La mulți ani"...

În general, toți se agită să fie primii care spun, de ziua cuiva, la mulți ani. De parcă, dacă ești primul, urarea ta e mai mare, mai importantă, mai prețioasă, mai, mai, mai... Ăăă...surpriiiseee...nu-i așa. Cea mai faină e cea spusă din inimă, indiferent de oră; cea pe care o simți, roz și moale, în momentul în care o rostești; cea pe care, când o dăruiești, o trăiești cu toată chestia aia misterioasă numită suflet...

Sigur o să primești multe urări azi. Cu siguranță, or să fie toate frumoase și speciale. Așa,ca tine... Nu știu dacă a mea o să le întreacă sau nu. Ce știu însă sigur, sigur de tot, e că asta e cea mai frumoasă urare pe care o pot face eu, acum... Nimic pompos: doar un la mulți ani pufos, colorat, cu floricele în loc de punctele de la i, cu numele tău scris artistic după el, cățărat pe un portativ și  fredonat cu grație în cel mai perfect falset cu putință... Cum sună? Șmecher, nu?... Păi da, doar e urare de berbec! ;)

>:D<

2 comentarii:

  1. ... zambesc cretin si prin abur de alcool... na...

    RăspundețiȘtergere
  2. Prostii! Sunt sigură că zâmbești frumos, așa, ca întotdeauna...;)
    >:D<

    RăspundețiȘtergere