Cadou pro bălăceală!

Ieri a fost ziua mea. Am muncit din greu la desfăcut cadouri. Am pândit un pui 6 ore, să văd cum face plajă în cuptor, călare pe o sticlă și cum se "bronzează" spre deliciul celor care s-au strâns, pe seară, să mă îmbrățișeze și să-mi ureze live tot setul de chestii care se zic la o aniversare, plus multe altele inedite, create special pentru suflețelul meu. Am făcut "mușchi" ridicând, sticle, deșurubând și înșurubând capace, plimbat și distribuit pahare care se cereau a fi mereu pline. Am citit mesaje scurte, lungi, seci, spuse din suflet, amuzante, cu desene făcute special pentru mine, sau mesaje care m-au lăsat fără cuvinte și mi-au întipărit pe față zâmbete largi. Ce mai, am avut o zi plină!

Credeam că azi totul va reveni la "normal", da' nu, nici vorbă. Azi am mai avut o surpriză. Un cadou ajuns cu o zi mai târziu, pentru că ziua mea s-a găsit să cadă anul ăsta duminică, iar duminică nu "merge" poșta! Am zis surpriză? Nu. Mega, giga surpriză! E de la o prietenă foarte bună, care nu a avut cum să fie aici ieri, din cauză de mulți kilometri care ne despart fără milă și compasiune... Și s-a gândit ea să nu treacă măreața mea zi fără un semn palpabil, ceva ce pot ține în mână și la care să pot zâmbi fericită. Ce anume? Am aflat imediat ce l-am expediat pe nenea curieru' și am măcelărit ambalajul, pentru că-mi făcea în ciudă și nu voia să se dea deschis. Un costum de baie! De la Jolidon, hehe, n-a uitat că-mi plac maxim produsele lor... Adică, ce zic eu aici? E ză oan, costumul viselor mele care acum a devenit AL MEU!!!

Am zis că asta e tot cadoul. Nu era! Pe resturile masacrate și smotocite de ambalaj, am observat că scria ceva. Cum deja era bucăți - bucăți, am pus totul cap la cap, am refăcut puzzle-ul și am descoperit mesajul "secret": "vacanța perfectă", urmată de un smiley din ăla care zâmbește laaarg, cu toți dinții... Înăuntru, bilețel: "ghici unde plecăm mâine?" Aoleeeu și vai de mine... Oare unde vrea nebuna să mă ducă?!? Nebuna, zis în cel mai bun sens, dat fiind că noi ne alintăm cu "bestie" și alte asemenea...

Clar nu e Polu' Nord! Nici Kalahari, orașul lui Moș Crăciun, Sahara sau Patagonia, deși toate astea-mi plac... Mi-a trimis costum de baie... Deci, apă. Dar care? Ocean, mare, lac...bazin? Hmmm... Bustieră + panty, asta sună a costum special de înot... Piscină de lux plasată pe acoperișul unei clădiri din Dubai cu muuulte etaje ! Nu. Știe că nu mă atrage zona respectivă și că-mi place mai mult o vacanță plină de aventuri decât una superluxoasă...

Gata, știu, mergem în campingul unde am fost astă vară. Mi-a plăcut atât de mult acolo și, pentru că ea n-a reușit să vină cu noi, i-am făcut capul tombolă când m-am întors de acolo: i-am povestit, i-am trimis poze, i-am scris cum a fost, mai aveam un pic și-i făceam și desene ca să înțeleagă mai bine că acolo-i raiu'... Și acum, a ținut minte și mă duce acolo de...ziua mea...aaahhhh... Ce bleagă sunt! E abia martie, mâine s-a anunțat viscol și locul ăla mirific e la...Marea Neagră... Mda, știu, neuronu' s-a entuziasmat prea tare și i s-or fi scurtcircuitat legăturile... Deci, cade și varianta asta.

Da, trebuie să fie o destinație exotică! Undeva unde-i cald și bine și apă limpede, cu valuri mici care se sparg de țărm desenând coliere de spumă... Daaa, unde plaja e plină de scoici colorate pe care eu le voi aduna ca să le transform, la întoarcerea acasă, în mici obiecte de artă. Un paradis tropical, o insulă semipustie, unde să fim doar noi și un barman care să ne aducă cocktail-uri și nuci de cocos pline de "lapte", cu pai în ele și cu umbreluță de hârtie. O să facem un foc pe plajă, o să adunăm din apă scoici și homari și o să le transformăm rapid într-o cină gustoasă, așa cum am văzut eu într-o emisiune de supraviețuire pe Discovery!

Deși...nu știu... Așa cum o cunosc eu pe ea și așa cum mă cunoaște ea pe mine... Cred că e vorba de ceva mai activ, nu doar stat la soare ca două buburuze... Costumul ăsta de baie e modelul meu preferat! Culoarea mi se potrivește, e negru cu două dungulițe delicate într-o parte. Este elastic și strâns pe corp... Asta mă duce cu gândul la...suuuuurf!!! Oaaa, ocean, valuri, placă colorată, lucioasă, care devine una cu mine și cu care brăzdez apa, zbor pe sub valul care se rostogolește cu viteză în jurul meu și ies învingătoare din lupta cu el! Doar că...tot pe Discovery am văzut că pe acolo mai apar uneori rechini. Nu, sigur nu m-ar duce undeva unde e chiar și 1% pericol să fiu ronțăită de vie de un pește!

Mai am o singură idee... Știe că-mi place Mexicul, că mă fascinează culturile precolumbiene și că-mi doresc dintotdeauna să ajung acolo. Așa ar împușca doi iepuri dintr-un foc: eu aș putea vizita câteva orașe pierdute, ruine și piramide și, apoi ne stabilim pe o plajă și nu ne mai mișcăm de acolo o săptămână! A...și neapărat trebuie să înot într-un cenote, unul dintre puțurile naturale, din junglele lor, locuri sacre pentru maiași. Da, asta trebuie să fie!
....................................
Pe seară, sună telefonul. Era prietena mea. Am sărit fericită cu gura pe ea:
-Știu unde mergem, în Mexic, nu?
-Nu.
-Cum nu? Dar unde? Deja mă tuflisem oleacă, eram sigură că ghicisem...
-Mâine ajung în țară. Mă gândeam să te duc în vacanță la cea mai mare piscină acoperită de la noi. Vrei?
-Aha. Piscină acoperită... Unde asta?
-Hehe, era o glumă! Mai știi anul trecut, când m-ai pus tu să văd o emisiune care m-a plictisit groaznic, Survivor, dar care pe tine te fascina?
-Dap...
-Ei bine, am ținut minte că în episodul ăla, concurenții au fost la un lac plin cu meduze și au înotat printre ele. Niciodată nu te-am văzut mai entuziasmată de ceva și ai zis că ți-ai dori mult de tot să fii și tu acolo... Mai știi? Atunci mi-am zis că, într-o zi, trebuie să te duc acolo... Neapărat!

Sigur că mai știu... Mi s-a părut foarte fain, amuzant, groaznic de minunat acel lac! Și acum? Voi merge și eu acolo!!! Insulele Palau... E singurul loc din lume unde poți înota printre milioane de meduze, pentru că ele și-au pierdut, în decursul a multor mii de ani, capacitatea de a înțepa.  Aaaaa... E cel mai frumos cadou pe care l-am primit vreodată, cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat în viață! Și când zic asta nu mă refer la vacanță, mă gândesc la prietena mea...

Postare pentru SuperBlog Spring 2013, etapa 10.