Acum două zile a fost ziua mea și am primit de la cea mai bună prietenă cel mai fain cadou posibil. În curând (ei, de fapt peste câteva luni, dar vor trece repede...) va fi ziua ei și, știind că-i place să călătorească, m-am gândit s-o iau pe sus într-o vacanță în Corfu. De ce tocmai acolo? Simplu: pentru că atunci când eram mici, ne jucam de-a "legendele", Grecia fiind zona noastră favorită! Dar, pentru că știu cât de tipicară și de atentă e prietena mea când vine vorba de plecat pe undeva, am început deja să mă informez și să pun la punct călătoria cu cele mai mici detalii.
Am sunat-o, am chemat-o la mine și i-am zis că am nevoie de o săptămână din concediul ei! Am vrut să nu-i zic mai multe, să țin secret până la ziua ei, da' ce, credeți că mi-a mers? Nope... Curiozitatea asta... I-am mărturisit în cele din urmă că plănuiesc o excursie în Corfu, în doi. Adică în două... A sărit în sus de bucurie, pupături, îmbrățișări iar pupături...din astea de fac femeile când îs bucuroase dincolo de limita admisă de lege. Da' n-a durat prea mult și m-a întrebat serioasă cu ce ajungem noi acolo. Charter Corfu? Din București? Cu ce, doamne iartă-mă, altceva... Cum răspunsul ăsta i-a readus zâmbetul larg pe față, iaca mi-am amintit eu de visele copilăriei și m-am transformat într-un ghid turistic veritabil, pus pe treabă serioasă, adică gata să-i prezinte tot ce vom vizita noi pe acolo! Nu prea a mai avut loc de gura mea să zică ceva, deci prezentarea cadoului meu a decurs mai mult ca un monolog personal...
Am început s-o bombardez cu informații variate, așa cum mi le aminteam eu, adică fără vreo legătură între ele... De exemplu, știind-o feministă convinsă mi-am început prelegerea cu o voce gravă și serioasă, zicându-i că prima femeie primar din Grecia a fost aleasă în Corfu. Nu știa, ha! Și că vacanța noastră va fi de fapt 2 în 1, că vom avea și mare și munte în același loc! Marea Ionică, cu 215 km de plaje minunate versus cel mai înalt vârf de pe insulă, Pantokrator, care are fix 906 metri. Apoi am povestit, ca și când știam asta dintotdeauna, ceva ce am aflat acum de pe sfântul net, dar care mi s-a părut interesant: deși toată lumea-i zice Corfu, grecii își numesc insula Kerkyra, așa cum se chema nimfa pe care a adus-o Poseidon pe insulă și care, așa cum zic legendele, l-a născut pe primul locuitor al insulei, Phaiax. De la el, cei de acolo s-au numit phaiakes, sau, așa cum îi știm noi din latină, fenicieni.Apoi am informat-o că, din păcate s-a născut în iunie, când pe insulă nu-i nici un festival și nu în septembrie când are loc acolo Festivalul plăcintelor, eveniment care sună groaznic de bine... Dar nu-i nimic, cum ziua de naștere nu se poate muta, se poate face altceva: pleca din nou acolo în toamnă! Dar până atunci mai e, deci, acum să ne ocupăm de excursia asta și de ce o să vedem pe acolo. Nu suntem noi prea bisericoase, recunosc, dar ne place să vizităm mânăstiri și să vedem biserici. Peste 800 de bucăți are insula, deci nu trebuie să ne facem vreun plan special în direcția asta, sigur vom da peste câteva dintre ele cât vom bântui pe acolo... Deși Biserica Sf. Spiridon, care e cea mai cunoscută și în care sunt și moaștele sfântului, va fi trecută frumos pe listă, căutată pe hartă și bifată după ce va fi studiată de me and my friend... Nu de alta, dar am pictat odată o icoană pe sticlă cu sfântul, doar după descrierea din erminie, și vreau să văd cât de aproape de realitate am fost...
În preumblările mele după informații, am făcut greșeala să caut pe net ce mâncăruri tradiționale au. Vai! Vaaaaai!!! Sunt atât de multe și sună atât de bine că sigur vom fi, cât stăm acolo, clientele fidele ale nenumăratelor taverne, restaurante și terase cu specific grecesc, cu muzică grecească și cu greci frumoși care ne vor servi... Ca să nu mai vorbim de cafenele sau cluburi în care vom putea merge la bunți-bunți noaptea! Clar, dacă o să ne mai țină picioarele după vizitele și umblătura din timpul zilei...
Ce să mai zic? Da. Neapărat vom merge să studiem/analizăm/pozăm cele două castele fortărețe. Străduțe înguste, pavate cu piatră, care se continuă una cu alta, ca un labirint... Să te pierzi pe acolo cred că-ți dă impresia că te-ai rătăcit prin istorie cumva...Unul e Palatul lui Ahile, construit pentru împărăteasa Sisi a Austriei și e plin cu statui și tablouri cu Ahile și cu scene din războiul Troian. în plus, am înțeles că de acolo e o panoramă grandioasă a văilor din jur și a Mării Ionice. Iar asta se traduce printr-un singur cuvânt: pooooozeeee!!! Ca să nu mai vorbesc de cel de-al doilea castel, Palatul Anaktora, unde vom sta la taclale într-o cafenea celebră, Art Cafe, unde o să putem vedea opere de-ale artiștilor locali sau internaționali, dar și vapoarele care se retrag în portul Corfu.
Pe listă am mai trecut Muzeul de arheologie, pe care-l voi vedea în cinstea visului meu din copilărie de a deveni al doilea Indiana Jones, Muzeul Folcloric, Bizantin, cel de Numismatică, clar, și Muzeul scoicilor, că sună distractiv... Avem o săptămână la dispoziție, o să reușim noi să vedem toate astea!
După așa desfășurare de forțe, informații, și listă cu obiective prezentate în ditamai prelegerea, prietena mea n-a mai avut nimic de zis! Și nici nu avea cum, o împiedica zâmbetul larg care i se lipise de față cât timp am vorbit eu... Ba da, a mai întrebat ceva! V-am zis eu că trebuie să le știe pe toate... M-a întrebat la ce agenție de turism am apelat, că dacă ne trezim că ajungem acolo și n-avem unde sta și bla, bla, bla, din astea... Am liniștit-o definitiv și irevocabil când am zis cele câteva cuvinte magice: Agenția de turism Paralela 45! Cea mai de încredere! Și cea care va rămâne mereu pe primul și unicul loc din topul meu personal, atunci când mi-e gândul la vacanță!
Postare pentru Superblog 2013 Spring, etapa 11.
Cum n-am vizitat încă Corfu, am pescuit informații de pe site-ul agenției Paralela 45 și de aici.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu